duminică, 13 noiembrie 2011

Picioarele zeiței



Motivele pentru care mitologia se desprinde de înțelegerea normal cotidiană ne ancorează și mai tare în realitatea urbană. Și odată ce ieșim din acest urban, simțim că ne rătăcim. O agorafobie pune stăpânire pe simțurile noastre; telefonul celular s-ar putea să nu aibă semnal, furtuna să se apropie și drumul până la mașină să fie lung. Bătăturile noi în bocancii noi ne alterează starea de bine pe care această ieșire în natură ar fi trebuit să ne-o dea. Toate acestea vin pentru că nu am văzut, nu am observat picioarele Zeiței.


Toate mitologiile lumii poartă un soi de înțelepciune, pe care Zeii prin faptele lor, prin acțiunile ce schimbau brusc soarta omului, nu făceau decât să redea cât mai exemplar natura. Mai târziu, creștinismul a împrumutat aceste daruri și le-a pus pe seama omului; totul i se cuvine omului din această natură. Atunci rând pe rând au dispărut nimfele pădurii și toate zeitățile au intrat în pământ, dar nu de tot. De aceea merită în plimbările ocazionale pe care le facem la team-building-uri ținute la pensiuni să căutăm picioarele zeiței, astfel găsitorul va fi răsplătit în aceeași manieră.


Goticul pădurilor de stejari tineri

11 comentarii:

  1. crezi ca lumina este "vibratia" care declanseaza "oscilatiile" omului? lumina ca vibratie cognitiva-fizico-fiziologica?

    da, caprioare - artemis - zeite - vegetal - lemn - apa -reflectare -sus-jos, dreapta-stinga etc, etc

    crezi in calatoria pe jos pe cimpia intinsa, strabatuta de drumul batatorit de calatori si strajuit de chiparosi, de colina indepartata si de cerul albastru deschis pe fundalul caruia se deseneaza pinul mediteranean?

    adica asa ca o demarcatie intre cer si vegetal, intre vegetal si pamint, etc, etc.

    RăspundețiȘtergere
  2. S-a observat o dezvoltare mai rapidă a cerebelului datorită luminii, copiii nou-născuți din zilele de astăzi stau mult mai mult în lumină decât în trecut, practic oamenii, în marea lor majoritate, stau în întuneric numai atunci când dorm!

    Eheii, ce-mi amintești tu acolo: de drumul prăfuit, de poteca ce urcă sau coboară, de animația naturii, de efortul de-a înțelege asta, și astea-s numai o parte din etc. etc. etc! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. am spus ca-i minunat tabloul, am spus mai devreme dar o mai spun inca o data: e absolut minunat. ai tintit perfect cu aparatul.
    "plimbarile ocazionale pe care le facem la team-building-uri tinute la pensiuni" - :)) punct ochit !
    recunosc insa ca ma intreb de ce ai ochit in acea directie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Aici la urmă-i ceva mai complicat, am scris despre ”ancorarea în urban”, duce și la team-building-uri: dar asta-i o poveste mai veche!

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-am dat seama ca-i din alt tablou ;)

    picioarele astea ale zeitei....intriga sau doar eu cred asta?

    RăspundețiȘtergere
  6. mă rătăcesc peste tot :)

    RăspundețiȘtergere
  7. hărțile cele mai bune le face Mondrian! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :)) am prins directia :))
    mi-am amintit de un banc. pacat ca nu-l pot scrie. n-ar mai avea acelasi farmec. este cu o broscuta care are are gura mare (striga) si un urs.

    in mintea celui care striga intotdeuana intriga va incolti :)

    RăspundețiȘtergere
  9. uite cine-i striga

    http://www.owlpages.com/image.php?image=species-Tyto-alba-2

    și ai dreptate cu cel ce strigă!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  10. frumoase exemplare ( mai putin puii care sunt...destul caraghiosi)

    nu doar striga si intriga, pe mine ma si sperie....

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc