Mesajului i se opune destinatarul, comunicarea s-a născut astfel din acceptarea dorinței expeditorului de către destinatar ; înțelege acesta din urmă toată dorința celui ce a creat mesajul? transpunerea în orice formă diluează atât înțelegerea cât și intensitatea lucrării, comunicarea devenind astfel un mediu atenuator.
Mesajele subliminale suferă în schimb de sublimare, sunt ajutate tocmai de mediu, de comunicare, în lipsa unui mediu propice nu putem ciripi despre sublimitate. Aceste mesaje se transformă repede din solidul ferm al destinatarului în vaporii mult mai ușori și mai șerpuitori spre ai expeditorului. Așadar cel care trebuia să citească o sută de rânduri ai unei scrisori lăbărțate și dureros enunțate îi sunt îndeajuns numai câteva pentru a absorbi astfel naftalina dintr-un dulap, în care o clipă au stat hainele celui ce a emis mesajul.
În timp ce orice privire asupra băncii acoperită de un strat fin de nea încerca descifrarea liniilor verticale, sensul de bancă, de șezut, de odihnă, de luare-aminte se pierde. Chiar dacă mesajul începe să dispară, nu să treacă în altă formă de comunicare, el devine mai șters, mai ilizibil și ceea ce de la bun început ar fi trebuit să iasă în evidență nici măcar acum nu preocupă ochiul celui ce vrea să priceapă.
În definitiv, cineva a venit și s-a jucat, banca de fapt a rămas!
Nu'ş dacă am priceput cum trebuie, dar pot să spun că NLP-iştii numesc asta "raport". Cică să te pui în pielea "destinatarului" şi să cauţi să pricepi mesajul compus de tine, ca şi cum ai fi acest destinatar.
RăspundețiȘtergereE ceea ce eu nu reuşesc încă să fac. Fiindcă atunci când mă apuc să scriu, sunt atât de prinsă în pânza de păianjen a propriilor stări, încât am impresia că nu reuşesc să spun suficient de acurat ceea ce simt. Scriu ceva, apoi am tendinţa să întăresc mesajul prin referiri succesive la aceeaşi idee.
Ori, toate acestea devin un fel de balast lingvistic.
Mulţumesc. Postarea îmi e mie, personal, de un real folos.
>:D<
Dar banca, banca ai văzut-o prima dată?! :)
RăspundețiȘtergereAm văzut-o dar m-a preocupat mai mult mesajul.
RăspundețiȘtergere:)
Am trecut rapid peste ea, peste bancă.
În fond, era banală, nu?
Apoi, mai interesant mi s-a părut stratul fin de zăpadă. Şi cel mai interesant dintre toate: mesajul!
Cu "ramificaţiile" lui date de răspunsul la întrebările: ce?, Cine?, Cui?, De ce?.
Adică, semnificaţie, autor, destinatar şi scop.
:))
(Poate am stofă de detectiv.)
:)))))))))
Scorchfield,
RăspundețiȘtergereexplică-mi, te rog, ce-mi scapă?
(afară de "bancă", că asta e de domeniul evidenţei!).
:))
Că, ceva îmi scapă şi am neplăcuta senzaţie că o iau pe dibuite. Situaţie care-mi displace şi mă cam enervează.
Sigur că ne interesează tot ceea ce ține de mesaj, dar asta ține și de moment. Mai târziu, toate se pierd odată cu descifrarea mesajului.
RăspundețiȘtergereȘi nimeni la vederea băncii nu va spune că aici a fost un mesaj, pentru că nu mai este nici o urmă. Absolut nici una. :)
Mai târziu am stat pe bancă și-am desfăcut o sticlă de vin, am băut un pahar cu vin și-am citit o poezie!
Adevărat!
RăspundețiȘtergereŞi trist.
:(
Banca îşi pierde aura de mister şi devine acelaşi loc de stat cu fundul.
Păi, ce o făcea pe ea "unică" între bănci?
Faptul că a purtat mesajul!
RăspundețiȘtergerePrin comparație, ce ne uluiește în fața un templu antic?
Nimic. Nimic pentru că nu citim mesajele.
Unde sunt acestea?
Peste tot; pe trepte, pe coloane, pe frize și/sau metope.
Cum știm de ele, de mesaje?
Având o educație pentru cel ce le poartă!
Există și o educație a băncii din lemn de față?
Da.
:)
Sunt de acord dacă preferi o abordare simbolică şi de un anumit gen de profunzime.
RăspundețiȘtergereAltfel, comparaţia merge şi nu prea.
Pentru că sunt structuri complet diferite şi nu-i tot una să faci o bancă de lemn cu a ridica un templu la vremea aceea.
Pe una din străzile centrale și vechi din orașul meu, la mijlocul ei, este o placă comemorativă, aici a stat domnitorul Cuza înainte de a pleca în exil.
RăspundețiȘtergereÎntr-o piață centrală o altă placă îl pomenește pe Eminescu, pe vremea când făcea parte din trupa de teatru, a trecut și ele pe acolo.
Aceste plăci cu înscrisuri nu au nici o valoare pentru cei ce nu cunosc personajele.
Dacă acestea ar fi date jos și uitate, pentru cel ce cunoaște aceste mesaje, ca fiind parte din faptele trecutului, lucrurile ar sta la fel, la vederea acelor clădiri acela va avea imaginea domnitorului izgonit și a acelui actor-poet de pe atunci. Toate acestea alcătuiesc în mintea sa aburul dat de sublimarea materialității clădirilor din fața lui.
După cum am fost întrebat de cineva, cu privire la vizitele mele în Grecia; ce-am văzut eu la Delphi? niște pietre,
RăspundețiȘtergereveni repede și răspunsul celui ce pusese întrebarea.
Pentru fiecare, un obiect este purtătorul unui mesaj, de cele mai multe ori acesta este subliminal, de-a nu pricepe toată lumea.
de fapt, ce-ai vazut la delphi?
RăspundețiȘtergerenu stiu daca am inteles prea bine chestia cu banca: adica banca era acoperita cu bruma, cineva a stat, bruma s-a sters, etc, etc?
Acum cred că am înţeles.
RăspundețiȘtergereE greu să citeşte semnele. Totul ţine de modul în care te apropii de orice lucru pe care-l întâlneşti. De perspectiva pe care o ai asupra lui. Te poţi opri la aparenţă sau poţi săpa după ceea ce el înglobează în esenţa lui. Un obiect e prin el însuşi o poveste.
Mulţumesc.
:)
>:D<
Anonim
RăspundețiȘtergereunde se vede că cineva a stat pe bancă? și cum s-a șters bruma?
la Delphi?
Niște pietre!
pai eu am invatat asa (la matematica) ca daca vrei sa faci o demonstratie ea trebuie sa fie logica, clara, explicita. adica cf teoremei cutare atunci....
RăspundețiȘtergereziceai ceva de stat, mai vad ca ai scrilejit prin bruma sau chiar pe lemn ceva (niste litere, etc) dar nu pot sa spun ca intuiesc ce scrie pentru ca nu vad prea clar.
chestia tare este ca ma preocupa ce ai "vazut" la delphi. probabil ca nu ne vei spune celor interesati de acest subiect. oricum am vazut ca esti genul de "profesor" afurisit, care nu dezvalui tot ce stii.
Practic voi, din lipsa unei vieti sociale, nu faceti altceva decat sa trimiteti semnale luminoase de ajutor catre altii ca voi, care traiesc doar pentru si prin internet. Help, hilfe, ajutor... Whatever. tot un drac! Aveti o varsta. Mai aveti si alte variante. Parerea mea. Exista, de exemplu, cluburi pentru pensionari. Sau cluburi de swingeri! Go for it!
RăspundețiȘtergereSi pe banca aia e strigatul cui de ajutor, Scorchfield? :)))
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere