 |
| Rafina port - 2011 |
Nici eu n-am observat ce fac ei. Mie mi se pare mai important ce vreau eu. De aici orgoliul celui care privește. Este important ce credem și nu ce se întâmplă. Este important că putem spune ceva despre ceea ce privim, celorlalți - cei priviți, li se rupe. Așa considerăm -repede, lumea, în ceea ce privim și sigur are rost și în ceea ce fac ceilalți -neimportant pentru noi.
Refuz să cred că în ceea ce văd am dreptate și mai ales în ceea ce critic. Recunosc că mă lansez, orbital de fiecare dată, asupra ideii. Recunosc că mai și cred cele ce le scriu. Recunosc că nu văd totul. Să fie un privilegiu sau un autism?
Cu siguranţă un privilegiu. Conştientizându-l, ai şansa de a vedea mai mult.
RăspundețiȘtergereSă mor să suport asta! :)
RăspundețiȘtergereCând ochii fac jocul unor turbine oarbe doar atunci e autism, abulie, eclipsa privirii.
RăspundețiȘtergereRecunoşti că nu toţi ochii care ştiu să vadă sunt pe dinafară?
Camelia
RăspundețiȘtergereRotația rătăcește, pierde contactul cu exteriorul, dar țintește centrul!
Ține de fiecare dintre noi ca acest balet să dea gaură -să se înșurubeze.