Trei pagini scrise de Alain de Botton, traduse de Veronica Tomescu și Cristina Drăgulin, două vrăjitoare care au reușit să răstălmăcescă versurile acestui filosof preailuminat - Alain de Botton. Eu am pregătit rugul, rog licitație asupra lemnelor. Ce preferați? molizii plini de rășină cu iz de tămâie, sau lemne de gard, din fag, udate de ploi și câini ce put a oțet (amoniac) atunci când le pui în sobă?
Ce-am mai reținut: tânjirea, masturbarea în locul_acolo unde nu ne vede nimeni. Apoi ieșim la lumină -fără să ne spălăm pe mâini, mai curați și mai puri. Sigur privim asta, pentru că odată descătușați de toată tensiunea interioară, lumea nouă este altfel. De aceea îi salutăm pe toți, dăm mâna cu toți, îi pupăm pe toți, îi iubim pe toți...
Alain de Botton, Consolările filosofiei, Curtea Veche, 2006, toată cartea.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Cele două mari droguri europene, alcoolul şi creştinismul", spuneau acolo nişte cuvinte.
RăspundețiȘtergereSă fie astea amândouă ca un "altar" sordid?
Suntem țara care are mai multe biserici decât școli sau spitale, în schimb alcoolul este la mare cinste.
RăspundețiȘtergereŞi în acele biserici slujesc mai mult purtători de sutană decât oameni cu har, cei cărora li s-a deschis astfel poarta către absolut.
RăspundețiȘtergereOricum, de ceva vreme pare că Dumnezeu şi-a luat vacanţă de la om.
Biserica a devenit o afacere.
Alcoolul e locul în care unii caută uitarea sau euforia.
se cuvine sa revin cu un raspuns la aceasta de urmare postare a ta, numai ca nu-mi pot permite s-o fac neserios, aici, in cateva randuri, nici fata de tine, nici fata de personajele aduse in discutie, nici fata de problemele ridicate, nici fata de subiect in sine. Spatiul nu-mi ofera prilejul sa respect punctele fiecaruia de vedere si nici macar pe al meu.
RăspundețiȘtergere