“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 21 octombrie 2013
Acele licăriri de speranță
Undeva prin vie au mai rămas boabe de struguri. Este necesar să fie așa. Privesc câștigul, la fel ca pierderea, un eveniment. În schimb educația îmi spune altceva; că merită câștigul mai mult decât pierderea. Dar încă n-am reușit cu toate, cu toate pierderile, cu toate alunecările, să le văd ca niște câștiguri. Mai este și proprietatea, că ceea ce nu este al tău, nu merită dus mai departe. Trecem și de asta. Mai rămâne eu-l, felul lui de a se băga în seamă, răbdare, că vine perna cea mare și să vedem atunci. Și mai departe? Atunci devii cu adevărat înțelept. Până atunci vă ofer trei boabe de struguri negrii, cred că sunt perfect sferice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Parcă ar fi globuleţe de Crăciun atârnate în vie, sfere de nostalgie din vremea în care viţa se împreuna cu soarele în nunta alchimică. Ce i-a rămas şi ce a pierdut?
RăspundețiȘtergerePierderile au braţe resemnate? Întreb.
Perfect sferice.
RăspundețiȘtergereBrațele.