„imaginea indistinctă a unei perfecțiuni” *

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională Athina, Grecia

Apare altfel serenitatea cu care Herakles devine sclav timp de trei ani în Lydia. Regina Omphale se îndrăgostește de el. Suverană peste un ținut foarte bogat regina are și un fiu cu marele erou. Dar anii au trecut și Herakles pleacă. Se încheie un ciclu. Nimeni nu se poate opune celor desăvârșite de zei. Herakles devine liber și regina nu se poate opune. Este timpul înțelepciunii pentru fiecare. Sigur că mulți gândesc că s-ar fi putut să fie altfel, dar nu este așa. Fiecare s-a mulțumit cu ceea ce a primit. Zeii îi pedepsesc numai pe cei avari, nepotoliți, lacomi, neostoiți.

Circulă prin ținut ideea că mitul ar fi inventat pentru a furniza ceva, chiar cu plusvaloare dacă se poate, așa mitul devine comercial. Mi se pare normal pentru cei ce confundă conținutul cu ambalajul.

*
≪Mendelssohn, alt urmaș al lui Baumgarden, considerând frumusețea drept „imaginea indistinctă a unei perfecțiuni” deducea de aici că Dumnezeu nu poate avea sentimentul frumuseții, aceasta fiind un fenomen al imperfecțiunii umane.≫
Benedetto Croce, Estetica, Univers, 1971, pag.310.