joi, 24 octombrie 2013

Despre prietenie

What progress, you ask, have I made? I have begun to be a friend to myself.
Hecato, Greek philosopher


Începând să devii propriul prieten, nu faci altceva decât un pas înainte spre însănătoșire. Toți suntem bolnavi, o știm prea bine. Toți, mă refer la cei ce citesc, la cei ce interpretează și se luminează, restul sunt sănătoși sadea, de ei ar trebui să nu ne pese. Ori tocmai de aici boala noastră, de nepăsarea față de noi înșine.

„Să-ți iubești aproapele!” distrugându-te pe tine, despre ce face aproapele nu se mai spune nimic înțelept mai departe.
Undeva, aproapele îți dă o palmă; întoarce-i celălalt obraz, asta-i chiar fain, mișto, cool...

4 comentarii:

  1. În prima imagine, un ochi pe o faţă/ faţetă peticită. În a doua imagine doi ochi (aparent) identici, cu riduri dedesubt. Niciuna dintre cele două nu este sănătoasă sadea ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Murim de grija altora așteptând ca cineva să ne bage în seamă. Nu încercăm să ne împăcăm cu eu-l nostru; când reușim, în final suntem prea obosiți ca să reluăm totul de la capăt. Un spirit liber este un spirit sănătos.

    RăspundețiȘtergere
  3. Când nepăsarea asta se aglomerează, când nu mai are loc, începe să scrâşnească.
    În nepăsarea de sine eşti ca un univers depopulat.

    RăspundețiȘtergere
  4. O clipă de relaxare ajută, două te fac mai uman cu tine însuți.
    Și nu scriu de egoism când trei clipe te pot face fericit.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc