 |
| Cizmulița |
Suetonius Tranquillius, Doisprezece Cezari
A refuzat să mai învețe și șapte clase primare au fost îndeajuns pentru a scrie, pentru a citi și pentru a munci. Tocmai că a munci a venit odată cu școala, dar a munci nu era niciodată îndeajuns pentru a întreține o familie destrămată și destul de numeroasă, școala a trebuit părăsită vremelnic.
Când în sat lucrul s-a terminat, când lumea fugea prin țări vecine și chiar mai departe pentru a munci, se legă de-o trupă de zidari ce ridicau case frumoase celor bogați de la oraș. Orașul era la o oră de mers cu mașina. De pe acoperișurile caselor lumea se vedea altfel.
Unul din trupă lucrase în Germania, altul în Spania, veniseră înapoi în sat goniți de frustrări și crize sociale, nimeni nu vorbea despre cum i-ar fi fost dor de țară. Poveștile lor îl amețeau. Ar fi vrut să plece, dar nu știa bine nici măcar limba maternă. Îi părea rău că este abia copil de fapt.
În viață oportunitățile vin rar, la fel ca trenurile ultrarapide. Măcar ultimul vagon, ultima treaptă. Ar fi vrut măcar să viseze. Și într-o noapte chiar visă. Visul că se agățase de o familie, că muncea pentru ei, îi plăcu cel mai mult. Era ca un argat, dar învăța de toate. Anii ce au trecut nu-l marcară deloc, în schimb citi jumătate din bibliotecă, locuia la mansardă. De acolo, printr-un chepeng transparent vedea o parte din Univers, știa aproape toate stelele. Nu-i era dor de nimic.
Visul dură o noapte. A doua zi trebuia să plece la o casă să tundă gazonul, era ca o vacanță. Când intră în curte, recunoscu imediat casa. De la mansardă cineva îi făcu semn cu mâna. Norii se strângeau în ghemotoace, ca mai apoi să se răsfire ca un caier. Casa părea mai frumoasă ca oricând. Primi repede niște cizme.
Super tare. La obiect. Mai ai putin si te apropii de sibila preferata, cea a predictiilor perfecte. Azi m-am jucat cu niste linii din emblema unui domn expert in ablatii si mi-am adus aminte de niste semne solare indice, de rotile carutelor de altadata, de filozofii si alte cele....
RăspundețiȘtergereCasa cu dor, pornitul omului cu visul care nu era gol, dincotro a venit.
RăspundețiȘtergereDe dorul ei omul privitor incepu sa vorbeasca. Sub un alt nume sau prin hermes cel iute de picior. Poate sa-mi scrie pe mail.
RăspundețiȘtergereNasol. Azi am gasit un liliac adevarat in camera. Nasol. Cred ca era cit p-aci sa ma atace cibd s-a facut ziua. Apoi s-a prins in draperie. Daca nu va fi indepartat pina seara este clar ca trebuie s-o tulesc inapoi la bucuresti.
RăspundețiȘtergereTakotsubo, se numeste cardiomiopatia determinata de excesul de catecolamina. Daca in seara asta mai apare un alt liliac sau o alta ginganie atunci s-ar putea sa-mi fac inima vaza de flori japoneza. Cred ca mai bine as bea un sake, dar cum n-am s-ar putea sa incerc cu o bere. Tu, ce mai faci, cum stai cu fotbalul?
RăspundețiȘtergereTrusa pentru ambuscadă
RăspundețiȘtergere„Pentru o Îngrozitoare Ambuscadă ai nevoie de o mulțime de lucruri. Și cele mai multe dintre lucruri de care aveam nevoie erau lilieci. Cantități imense de lilieci.
Așa că m-am dus în turnulețul unchiului Drak, pentru aprinde cât de mulți puteam. sunt destul de bună la prins lilieci, pentru că întotdeauna îl ajut pe unchiul Drak să pună mâna pe ei atunci când scapă. Mătușa Tabby nu poate să sufere liliecii. E convinsă că vor să-și facă cuib în părul ei, dar niciun liliac care se respectă cu adevărat n-ar dori să se afle în preajma părului mătușii Tabby, pentru că este plin de ac de păr, și în numai cinci secunde înaripatul s-ar transforma într-un liliakebab.”
Angie Sage, Araminta Nălucilă-Casa mea bântuită, Corint junior, 2007, pag.86-87.
Camelia
RăspundețiȘtergereUneori întâmplarea există tocmai pentru a convinge lumea că nu este adevărată. Jean Cocteau spunea că Diavolul a reușit cea mai mare conspirație mondială, a convins o bună parte din lume că nu există.
Ideea este ca poate fi infestat cu virusul rabiei. De-abia acum am aflat ca te poate musca in somn fara simti si ca poate transmite boala pe care respiratorie prin particulele de saliva sau dejecte. Totusi, cei din zona se pare ca stiu foarte multe despre ei. Oricum nu vad daca a lasat excremente. Cine stie, nu pot sa-mi doresc sa nu mai fie altul iar cel care a fost sa fi fost sanatos.
RăspundețiȘtergereDoi lilieci discută la apus de soare despre manevre de zbor și acuitate vizuală (pe care nu o au). Unul arată cum face „cobra” în aer -o poziție verticală statică a avioanelor de luptă. Celălalt trage o tură și vine cu nasul plin de sânge. Întrebat, întreabă la rândul lui:
RăspundețiȘtergere„Vezi turnul acela din depărtare?”
Cel cu poziția cobrei răspunde:
„Nu!”
”Nici eu.” revine celălalt.