Moda cărămizii aparente dăinuie din Renaștere, de aceea toate monumentele antice romane ne apar astăzi mult mai valoroase estetic prin aparența lor naturală. Jérôme Carcopino ne explică această prefacere ca ceea ce fiind vizibil, clar și construit, dă adevărul obiectului prin care noi îl percepem, adică toate aceste apaedecte, arce, amfiteatre etc. reușesc să ne învăluie arhitectonic prin atomul; numit cărămidă. Atomul trebuie atunci să se vadă -ceea ce este neadevărat, spune istoricul de mai sus, noi vrem să vedem sub tencuială. Romanii știau să tencuiască, dar se pare că acum ne place și adorăm cărămida aparentă (chiar falsă).
Decaparea zidului, înseamnă să-l aduci la starea sa primară de înălțare. La felul în care el a fost clădit, la foetus, să vedem doar ceea ce rezistă.
După decapare, una din cărămizi, are pe ea semnul infinitului. Semnul este trasat în perioada când ea -cărămida era crudă și nearsă. Actualizăm vârsta zidului la șaizeci de ani sau mai mult. Pe tema asta voi reveni după o noapte de odihnă.
