“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 6 mai 2013
Ciclu
A venit asemeni unei furtuni.
Vântul acela ce bătea aspru părea că lasă gheață.
Pragul se lăsă udat și viforul sălbatic.
A durat o clipă pentru a fi saltimbanc.
O singură condiție am reușit să disting; falia în care ciclul ar părea că revine.
Când mi-am dat seama că asta ține de beția autorului sau a celui ce scrie - a scriitorului, furtuna n-a mai avut nici un efect.
Am alergat la mașină să scot aparatul de fotografiat. Atunci când m-am adăpostit, am început să trag flash-uri automate. Am rezemat repede un cot de prima verticală, primul zid. Apoi la un moment dat, am găsit și orizontala, o masă; se vede.
Suntem atât de expuși în momentul când surprindem clipa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ai livada la tara? ce pomi ai?
RăspundețiȘtergere