“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Frumoasă imagine, să îmi împrumuți și mie camera ta! :)
RăspundețiȘtergereOare câte păsări nu dorm și sub acoperișurile noaste?...
:)
RăspundețiȘtergereNoaptea trec stoluri întregi de zburătoare, trec prin visele noastre, asemeni norilor prin crestele munților.
Două berze aş fi vrut să vezi, să văd; una, doar una, e semn aducător că vei fi în acel an al (a) unei singurătăţi.
RăspundețiȘtergereŞtiai că berzele se reîntorc în acelaşi cuib, cel lăsat în urmă? Aşa cum pentru unii ceva polarizează un punct fix de refugiu ca loc, o ultimă speranţă, un reazim cu putere magnetică.
Camelia, știam această prevestire a privirii berzelor, ea nu ține la nebunia mea. :)
RăspundețiȘtergereBerzele știu multe.
Berzele ştiu neştiind.
RăspundețiȘtergere