 |
| http://quicklol.com/wp-content/uploads/2012/12/funny-dog-sleeping.jpg |
Somnul scurt conține vise lungi.
Am vrut să scriu o poveste. Un eveniment scurt și lipsit de logică. Era visul.
Spre seară furtuna anunțată-n vest a fost decalată spre sâmbătă. Cerul nu mai spunea mare lucru. Așa te cuprinde plictiseala. Cu dalta-n mână cioplind în aer. Lipsa subiectului.
Ori subiecte sunt. Din mersul pe bicicletă imaginile vorbitoare apar la tot pasul. Nu le ia nimeni în seamă. Personajele unui roman se pierd între semafoare.
Cloroformul nu mai este la modă, în orașul meu, la Spitalul Militar, a fost folosit prima oară. Este o plăcuță la locul ei.
În afară de miniu de plumb, de acel argint al sobei, nu mai există nimic. Ceea ce există totuși peste, este penetrabil și extrem de dureros.
În afară de toate acestea, sinteticul ce de_primă respirația este cel mai tare, acesta articulează plămânul, organul cel mai sensibil, reușește să-l facă să viseze și el respiră tot mai rar.
Felul în care trăiesc se datorează respirației, cumplit de rapidă, asemeni unui gușter cuprins de secetă și panică. În schimb somnul de după-amiază, somnul acela de jumătate de oră, ce mă face să visez o viață întreagă, din ce lume provine?
Ți s-a presărat mac când ai fost mic, de către ursitoare. E ca un tatuaj, nu poți scăpa de el.
RăspundețiȘtergereÎntrebarea mea nu-i legată de vise, e opusă. Dacă suntem copiii viselor, de unde această nevoie exterioară de a respira rapid, de ce această normă? Cine face regulile, de ce nu reușim să exprimăm și în afară ceea ce visăm? :) Dacă e ceva absurd în toată povestea asta, e viteza, nu somnul.
Lotus,
RăspundețiȘtergereFiecare cu amuleta sa, fiecare cu frustrarea sau fiecare cu pasiunea sa.
La mine visul, la tine viteza.
Mâine poate la mine apusul, la tine poate ipoteza. :)
Păi vezi? Eu cred într-o esență imaterială a omului. Visul apare astfel ca o meditație firească a ei; *viteza de la periferie* este oarecum ciudată.
RăspundețiȘtergereLa tine invers, nu există esență și cauzalitate, totul e compus din fragmente disparate de timp și spațiu, de materie, pe care noi ne chinuim (pentru liniștea noastră sufletească) să le legăm cumva; și atunci, te întrebi, în acest iureș fenomenologic, cine creează visul?... :P
Zic și io, n-o lua chiar bătută în cuie. :)
Miniu de plumb parca este rosu? Visezi la fel si noaptea, dar sunt mai multe cicluri si mai lungi asa ca uiti. Vezi ca s-a infiintat o societate de somnologie, deci ai mai multe variante de la subiect la obiect al cunoasterii. Eu zic sa te tii departe de papaverum pentru ca nu se stie pe ce drum vei apuca, si apoi oricit vom incerca noi romanitele si porumbeii tai sa te salvam din miinile lui hypnos nu vom avea prea multe sanse. Poate sa incercam cu gheata din frigidere sau ice mashines...
RăspundețiȘtergereLotus,
RăspundețiȘtergereTrebuie să revin și să mărturisesc că nici eu nu înțeleg tot ce scriu. Pierd repede cheia cifrului. :)
Tot ceea ce-mi amintesc acum este că sobele de teracotă era roșii, teracotă brun-roșcată, rosturile se dădeau (poate se mai dau) cu miniu de plumb, astfel că exista o diferență de strălucire între teracotă și acesta. Teracota strălucea ca aurul, rostul ca argintul, ceva mat și parcă lipsit de valoare. Fac prin asta un apel disperat la cel ce dorește să viseze altfel decât o fac eu și să înceteze cu comentariile anonime că iar bag moderare. Aș că Lotus, vezi ce prost stăm cu visele, și tu, dar și eu. :)
este adevarat ca nu am gasit pe net nimic despre miniu de plumb. de fapt a fost interzis. totusi, memoria imi zice ca este rosu. si se folosea la pictarea vaselor de lut, in pictura etc. poate ceea ce se folosea la sobe era altceva. in fine, memoria imi joaca feste in ultimul timp...probabil ca ar trebui sa incerc si eu niste papaverum cu gheata...altfel, ce mai faci, ce mai vezi din zborul bicicletei?
RăspundețiȘtergere