Bohumil Hrabal - mă rog frumos, împărțirea lumii

http://santroch.blog.idnes.cz/c/244667/Vzpominacek-3-unora-Bohumil-Hrabal.html

≪Aflați, vă rog, că cea mai mare întreprindere comercială din lume e Biserica Catolică, aceasta comercializează ceea ce nimeni n-a văzut, n-a atins și n-a întâlnit de când e lumea lume, iar acest ceva este, mă rog frumos, un lucru căruia i se spune Dumnezeu;

a doua mare întreprindere mondială este firma International, cum văd, dumneavoastră aveți deja, mă rog frumos, aparatul ei, introdus de multă vreme în toată lumea, așa-numita casă de marcat, care, dacă apăsați corect butoanele, și bonurile se înregistrează corect de-a lungul întregii zile, vă scutește seara de toate socotelile obositoare, făcând în locul dumneavoastră bilanțul încasărilor de zi cu zi...

iar a treia întreprindere mondială, mă rog frumos, este casa pe care am onoarea s-o reprezint, fabrica Van Berkel, care produce cântare de precizie, asigurând greutatea exactă în toată lumea, la Ecuator sau la Polul Nord, și mai producem o gamă întreagă de aparate de tăiat carnea și mezelurile, cum ar fi acesta, iar farmecul acestui aparat constă, dacă-mi permiteți... și, înainte de a-și rosti gândul până la capăt, curăță, la iuțeală, o parte din salamul unguresc, așeză pielița pe cântarul nostru și, în aceeași clipă, învârtea cu o mână manivela aparatului său și cu cealaltă apăsa ștanga de salam în cuțitul circular - și felioare rotunde cădeau și se îngrămădeau una peste alta pe plăcuța de marmură, și vraful de felii creștea mereu, de parcă aparatul acela ar fi tăiat tot salamul, în ciuda faptului că nu lipsea prea mult din el...

În sfârșit, grăsanul încetă să mai învârtească manivela și se grăbi să întrebe: cam cât credeți că am tăiat din salamul ăsta? Și patronul îi răspunse, fără a sta pe gânduri: O sută cincizeci de grame, și șeful de sală: O sută zece, și tu puștiule? - m-a întrebat reprezentantul - tu ce părere ai? și eu, fără să clipesc, am zis optzeci de grame, și patronul m-a apucat de ureche mi-a frecat-o, și mi-a răsucit-o, și s-a scuzat față de reprezentant spunându-i că trebuie să fie îngăduitor cu mine, că mama m-a scăpat de la sânul ei o dată când mă alăpta și eu am căzut în cap, dar reprezentantul m-a mângâiat pe obraji și a ținut să spună cu un zâmbet plin de bunăvoință:

Dacă vreți să știți, puștiul a nimerit-o cel mai bine - după care, a pus rondelele de salam pe cântarul nostru și acesta a arătat șaptezeci de grame.≫ 

Bohumil Hrabal, L-am servit pe regele Angliei, ed. Art, 2012, pag.33-35.

Dar aceste fapte n-ar fi fost descrise dacă ar fi trebuit, într-un fel, să se termine. Aceste fapte au fost scrise pentru că ele nu se mai termină. Astfel avem trei dorințe, mari, late și neterminate cum sunt; dorința de divin, de bani și de mâncare. Explicația ar fi mai simplă, pentru că toți cei care ajung la una dintre cele trei o doresc pe a doua, indiferent care, și în final, în final termină, cu a treia.

Lumea noastră este împărțită între Dumnezeu, fisc și hrană, între industria divină, impozite și industria alimentară. Sigur că fiecare dintre noi se mai poate gândi la industria de apărare (de război), la tehnologii, la spațiul extraterestru, la cel subpământean, la gazele de șist (pentru că sunt la modă) sau la eoliene (iuliene cum le spune un prieten și tot așa). Toate acestea depind de una dintre cele descrise de Bohumil Hrabal; de binecuvântare, de bani și de cântărire.

Își mai aduce aminte cineva de Moise, atunci când a venit de pe muntele Sinai și și-a văzut poporul strâns în jurul Vițelului de Aur? Moise a cântărit Vițelul de Aur, a știut clar cât valorează, implorând pe Dumnezeu -topind aurul statuar, să-i ierte pe păcătoși, aurul trecând sub cortul lui. În aceeași perioadă -a migrației din Egipt, când lumea murea de foame și de sete, răscoala era evidentă și minunea trebuia arătată cât mai repede.

Ori tocmai asta vrea să arate și Bohumil Hrabal, în toată scrierea lui, că lumea se tâmpește, ori cerșește, ori moare de foame. De aici medicamentul, inducerea în eroare cu ajutorul unei minuni, a unei loterii, a unui drog, prima ce te face să înțelegi că lumea nu poate fi altfel, a doua că un câștig minor te face (câștigurile mari merg unde trebuie), ultima cu ceva ce ține -un timp, de foame, un plastic, un E mare.

Cam atât!

În final mulțumesc prietenilor mei, Moni și Alexandru, care m-au dus, orb fiind în Praga și mi-au arătat Tigrul de Aur, mi l-au arătat și pe interior. Vai mie; asta este altă poveste.