Blowind

On the south of messinian beach

Neliniștea cuprindea privirea, la fel ca înaintea amețelii finale date de beție, înaintea somnului apucat de oboseală, dorinței împlinite și răsturnată de frustrare: vântul, în final; a cules cearceafurile de la amiază și le-a înnodat în jurul unui arbust, valul la rândul său s-a împiedicat în stâncile fortuite de la mal și apa a fiert spre nisipul mozaicat de pietre rotunjite și scoici celebre.

Pe faleză, iarba grea s-a zburlit și firele de praf și-au intersectat traiectoriile spre oboseala ochilor.
Nimic cutremurător, nimic ieșit din comun, doar o clipă răsucită de-a lungul unei plaje înguste în sudul unei peninsule celebre a lumii antice.

După apus — contradicții

lămâițe în așteptarea ploii nocturne

O greblă luminoasă s-a pierdut după case și arbori, perpendicular pe strada mea.
În urma ei, dâre lungi strălucitoare coborau încă de-a lungul gardurilor.
În umbra lui — a soarelui ce fugea de norii încărcați, natura a căpătat lumina crepusculului.
Crepusculul nu face umbră, este asemeni celui ce nu se vede în oglindă; îți arată și tu nu vezi: păcatul.
Păcat de aceste clipe, rare, liniștite. Clipa, urmată de altele, vine cu întrebarea: acum?
Ce vezi acum ?
Mă uit: fosforescența unei lumi se naște, licuricii nu apar — este prea devreme, apune soarele.

Ciclu

A venit asemeni unei furtuni.
Vântul acela ce bătea aspru părea că lasă gheață.
Pragul se lăsă udat și viforul sălbatic.
A durat o clipă pentru a fi saltimbanc.

O singură condiție am reușit să disting; falia în care ciclul ar părea că revine.
Când mi-am dat seama că asta ține de beția autorului sau a celui ce scrie - a scriitorului, furtuna n-a mai avut nici un efect.

Am alergat la mașină să scot aparatul de fotografiat. Atunci când m-am adăpostit, am început să trag flash-uri automate. Am rezemat repede un cot de prima verticală, primul zid. Apoi la un moment dat, am găsit și orizontala, o masă; se vede.

Suntem atât de expuși în momentul când surprindem clipa.

Clipa verde

În acea clipă am deschis radioul,
În acea clipă mașina a zvâcnit în a treia,
În acea clipă am coborât geamul.

Mai apoi, tot în acea clipă, un bec clipi în bord,
Mai apoi, tot în acea clipă, un copil a strigat,
Mai apoi, tot în acea clipă, am văzut un trecător mirat.

Totuși, tot în acea clipă, un porumbel a zburat,
Prea jos și o mașină l-a călcat.
Totuși, tot în acea clipă, o salvare a claxonat,
Purta un om de viață erodat.

Recunosc că am mai văzut și-un cer,
Tot în acea clipă,
Recunosc că am clipit încet,
Tot în acea clipă,
Recunosc că nu eram,
În acea clipă.
Visam doar, în acea limită.