Ieri am primit de dimineață o vizită, un arici trecea alene prin fața noastră.
Piciorul din spate îl târa încet și fiindcă nu dădea semne de frică l-am luat și l-am ținut într-o cutie de carton. Acolo a primit o porție de parizer.
După-masa l-am dus la veterinar.
Piciorul nu avea semne sau răni; poate că este așa din naștere, ne spuse veterinarul.
Toată noaptea a bântuit prin bucătărie. Avea o farfurioară cu lapte și una cu apă, plus porția dublă de parizer.
A doua zi de după-masă a încercat de câteva ori să evadeze. Atunci l-am dus în grădina vecinului, de unde și probabil venise. N-am apucat să-i punem vreun nume, dar când îmi voi aminti de el, mă voi gândi la ariciul șchiop.
O să fii, dacă nu ai şi ajuns, un adăpostitor de suflete rătăcite, fie şi vremelnic, şi nu mă îndoiesc că nu le-ai fi unul al protecţiei depline.
RăspundețiȘtergereMica gingăşie ţepoasă a găsit parizerul pe placul ei?
Cașcavalul văd că șade bine-mersi pe jos. Nu mai fac ăștia mâncare ca înainte. Pline de E-uri... :))
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereLăsați animalele să vină la mine!
Lotus
RăspundețiȘtergereAriciul este omnivor, la fel ca omul. :)