“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 8 mai 2013
Să mergem să înălțăm zmeul
Să mergem să înălțăm zmeul.
Vântul să bată cu putere,
Să înălțăm zmeul.
Să fugim,
Să alergăm,
pe drumul prins-n câmp.
Să izbim,
Să tăiem;
Aerul cuprins de vânt.
Cu zmeul sus,
La fel ca-n cânt.
Să mergem să înălțăm zmeul,
Și să privim cum el cade,
la fel ca noi,
la fel ca toți;
când nu e vânt,
când nu se aude nici un cânt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Înainte de a înălţa zmeie trebuie să ştii să asculţi mersul vântului şi starea de cântec a cerului.
RăspundețiȘtergereNu știu nimic de vânt,
RăspundețiȘtergereși nici de cânt,
am auzit doar umblând
în câmp un cânt purtat de vânt.
:)