Respirația unei priviri

Olympia Museum, Greece

La Olympia se poate respira o privire. La cât costă biletul de intrare, mi se pare ieftin. Mai sunt și alte forme curioase de cunoaștere, cum ar fi „oglindirea unei speranțe”; aici este scump.

Astăzi la Radio Cultural l-am ascultat pe Mircea Ghițulescu, asta cât mi-a permis drumul printre semafoare. Am auzit de la el că Ionesco, avea o mare problemă cu tatăl său, cu țara sa și a emis o părere despre ceea ce numea originalul; „Nu pot să fiu original atâta timp cât mă trădează expresia!”

Pentru a găsi o formă și a-i da dreptate, am ales acest akroterion, cu chipul zeiței Athina.
Este zeița originală, sau o trădează expresia?!
Să respirăm prima dată.

Anestezicul deprimă respirația

http://quicklol.com/wp-content/uploads/2012/12/funny-dog-sleeping.jpg

Felul meu de a privi lumea ține de somnul de după-amiază.
Somnul scurt conține vise lungi.
Am vrut să scriu o poveste. Un eveniment scurt și lipsit de logică. Era visul.
Spre seară furtuna anunțată-n vest a fost decalată spre sâmbătă. Cerul nu mai spunea mare lucru. Așa te cuprinde plictiseala. Cu dalta-n mână cioplind în aer. Lipsa subiectului.

Ori subiecte sunt. Din mersul pe bicicletă imaginile vorbitoare apar la tot pasul. Nu le ia nimeni în seamă. Personajele unui roman se pierd între semafoare.

Cloroformul nu mai este la modă, în orașul meu, la Spitalul Militar, a fost folosit prima oară. Este o plăcuță la locul ei.
În afară de miniu de plumb, de acel argint al sobei, nu mai există nimic. Ceea ce există totuși peste, este penetrabil și extrem de dureros.
În afară de toate acestea, sinteticul ce de_primă respirația este cel mai tare, acesta articulează plămânul, organul cel mai sensibil, reușește să-l facă să viseze și el respiră tot mai rar.

Felul în care trăiesc se datorează respirației, cumplit de rapidă, asemeni unui gușter cuprins de secetă și panică. În schimb somnul de după-amiază, somnul acela de jumătate de oră, ce mă face să visez o viață întreagă, din ce lume provine?