≪Povestea cea mai cunoscută, pe care o întâlnim la fiecare pas de îndată ce ne avântăm pe tărâmul cunoașterii, este fără îndoială de origine indiană. Neamul sufist, apoi altele au preluat-o și au adaptat-o după dorință.
Întâmplarea se petrece într-un sat unde toți locuitorii erau orbi. Pe lângă sat a trecut într-o zi uun rege cu numeroasa lui suită. Regele mergea călare pe un elefant, făptură complet necunoscută în acel colț de lume.
Când au auzit vorbindu-se despre un animal nou, care părea cu totul neobișnuit, câțiva orbi s-au dus să stea de vorbă cu regele și cu curtenii. Li s-a îngăduit să pună mâna pe elefant, care a stat liniștit.
Când s-au întors în sat, au fost înconjurați de o mulțime de orbi care i-au pus să vorbească despre animal.
Întâiul orb, care nu pipăise decât urechea elefantului, a spus:
- Este un animal mare și turtit, cu pielea destul de aspră, cam ca un covor vechi.
Al doilea, care apucase trompa elefantului, le-a spus celorlalți orbi:
- Este ceva lung, gol pe dinăuntru și se mișcă tot timpul. Este foarte voinic.
Cel de-al treilea orb, care îl apucase pe elefant de un picior, a spus:
- Este zdravăn și bine proptit în pământ, ca un stâlp.
Sătenii n-au fost mulțumiți și au cerut și alte amănunte, însă cei trei orbi n-au izbutit să se pună de acord. Discuția s-a încins.
Au ajuns să se bată cu pumnii, cu bâtele și chiar să se rănească.
Câțiva orbi, mai înțelepți decât ceilalți, au spus că ar fi bine să mai meargă și alții la rege, ca să afle mai multe amănunte despre animal. Alegerea a luat ceva timp, dar cei ce urmau să facă parte din noua delegație erau cei mai isteți dintre orbi.
Dar când au ajuns, regele și curtenii plecaseră.≫
Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoșilor, Humanitas, 2010, pag.135-136.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc