vineri, 13 iulie 2012

Cățărarea - farmecul unei treziri

Fotografiile au fost executate cu Zenit 12, obiectiv Pentacon 200 mm (I.O.R.), film Azomureș 21 DIN. 
N-am ratat nici căderea, n-am ratat nici teama. Și totuși acest joc al întrecerii mai degrabă cu tine însuți decât cu natura mi-a antrenat mintea, luciditatea, reflexele. Astăzi, orice întoarcere este posibilă; în contrapondere cu dorința este instinctul de conservare,  dar cred că voi avea o discuție și cu acesta din urmă.

N-au murit speranțele, în schimb mi-am dublat kilogramele. Dependența de traiul bun, de confort, zace în fiecare și asta îmi dublează șansele de-a muri într-un pat de spital la o vârstă celebră. Mai visez uneori că urc, că mă agăț în piton, că-mi caut caraba...

5 comentarii:

  1. Hehe, ce vremuri!
    Felicitări, e un sport dificil şi sunt puţini cei care - fie ei tineri, temerari şi puternici - se încumetă să-l practice.

    RăspundețiȘtergere
  2. eşti taaaaare!...tare ca stânca!
    Cheile Turzii?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cheile Carașului, traseu de gradul IV (B), o lungime de coardă (30 de metri) :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm uneori visele devin realitate :),și cum speranța nu a murit ...ai toate șansele să ajungi aproape de cer ;)
    Cred că vei știi cum să discuți cu instinctul de conservare :P

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc