Contemplația sau odihna

Agora Museum (Stoa of Attalos), Athina

Atunci când iepurii nu erau încă domesticiți, omul era încă la fel de liber ca și ei -iepurii, totul până ce nu te prindea cineva și te făcea sclav. Încă nu am cântărit ce este mai bine, să fii sclavul confortului, al banilor, al delăsării, al uitării sau să rânești toată viața într-un ideal, pentru un scop, încă nu m-am decis, dar voi face o comisie -cu mai multe departamente și subcomitete, când îmi vor da verdictul, voi fi mort demult, ce bine-mi pare.

Tânărul a vânat un iepure, poate l-a prins cu ajutorul unei capcane, poate a alergat după el pur și simplu, poate ne înșelăm. Privesc felul în care artistul a pictat interiorul kylix-ului, poziția tânărului, cât și a iepurelui, privesc liniile simple ce definesc fugar un atlet, cât și numărul 45 al piciorului. Trag repede concluzia: artistul vrea să ne facă să credem că tânărul chiar a vânat singur iepurele. Mai privesc odată felul în care acesta își contemplă odihna și dau repede dreptate celui ce a desenat atât de bine. Să fii mințit într-o posedare atât de artistică. Iată iluzia pe care fiecare dintre noi o trăim, ca și cum am fi liberi să credem asta, liberi; liberi.