luni, 23 iulie 2012

Dedal tatăl și Icar fiul

Dedal și Icar - Basorelief de la intrarea în Muzeul de Război, Athina
Focul fiind interzis oamenilor, Prometeu titanul l-a furat. Mai târziu, în timp ce oamenii se înveseleau uitând de binefăcătorul lor, undeva sus pe un munte, pe un vârf caucazian, titanul era înlănțuit și pedepsit pentru fapta sa.

Dedal a descoperit zborul, dar fără voia sa. Fiind prizonier al propriului palat, al propriei minți dealtfel, reușește să făurească aripi din penele lăsate de păsări, din ceara stupilor albinelor sălbatice, din oase rămase în Labirint și astfel își va lua zborul odată cu fiul său și el prizonier.

Mitul spune că a plecat din Creta și a ajuns până în Sicilia, pe drum fiul său cade în valurile mării, asta pentru că nu a respectat o lege a echilibrului: prea aproape de apă te îngreunezi, prea aproape de soare ceara se va topi. A fost prea aproape de soare. De gândit.

Mitul nu mai spune de promisiunea pe care a făcut-o zeilor la plecare: că nu va divulga secretul zborului nimănui.

2 comentarii:

  1. am suferit pentru Prometeu in copilarie...pentru el si pentru Niobe...

    RăspundețiȘtergere
  2. Niobe cea preafericită, uitând că zeii nu privesc bine asta...
    „Am fost la muntele Sipylos și am văzut-o pe Niobe. E o stâncă povârnită; de aproape, nu seamănă deloc cu o femeie și nimic nu arată chipul durerii; dar depărtându-te puțin, se pare că vezi o femeie care varsă lacrimi și ține capul plecat”, scrie Pausanias (Călătorie în Grecia, I, 21).

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc