Predomină o masculinitate a naturii
 |
| Crin roșu |
Oriunde te pierzi în natură, oricum ai privi, vezi o gaură, vezi o pată neagră, un ascunziș. Te duce mintea că acolo nu poți păși sau nu poți băga mâna, natura fecundă te poate dori atât de mult încât apariția ta intempestivă o provoacă. Așadar, educat urban, calci și privești cu grijă. Natura apare așadar eminamente feminină. Dar de unde frica de gaură? Dintr-o conștiință primitivă, sau chiar mult mai apropiată în timp, apropiată ce ține de evul mediu?
Uităm că din peșteră iese un dragon pentru cei nordici, un liliac grozav de mare pentru meridionali sau chiar un ciclop. Dintr-o gaură mică poate ieși un șarpe sau o șopârlă, aceasta din urmă suficient să ne sperie. Dar florile? ce ascund în căușul petalelor? ce ascunde de fapt orice formă ce se dorește a fi penetrată, dacă nu ceva ce va ieși mai devreme sau mai târziu, așadar, prin exteriorizarea sa exagerată, natura este profund masculină!
Eu aş spune altfel: nu există o delimitare absolută masculin-feminin, ci o transformare continuă şi reciprocă.
RăspundețiȘtergereEh! Acu', deoarece am lămurit asta cu natura masculină a găurilor, am putea începe să le umplem.
Jumătate din Bucureşti e plin de găuri în caldarâm, deci...?
:))
(Am glumit.)
Găurile din asfaltul străzilor aparține unui derizoriu uman, nu-l iau în calcul! :)
RăspundețiȘtergereEu scriam de exteriorizarea naturii!
*aparțin
RăspundețiȘtergereNu ştiu, dom'le! E gaură? Este!
RăspundețiȘtergereSau nu orice gaură se aliniază cu teoria, mmm?
:))
E ok. Am glumit.
RăspundețiȘtergereAm înţeles şi am agreat ideea din postarea ta.
Restul a fost o glumă.
E ok. Am înțeles.
RăspundețiȘtergereNumai că la București se derapează bine, mai pui și gropile, unde ajungem?!
Frumos crin!! Îl mângâie roua de la mal de mare ??:P
RăspundețiȘtergereNu, dimineața am udat iarba și prin vița de vie a coborât o ploaie luciferică, iată crin-ul roș ivit! :)
Ștergere