“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 8 iulie 2012
În favoarea ploii din pricina uscăciunii
Ultimii melci, după ce căldura i-a alungat din cochilii, după ce le-au lăsat de izbeliște, au dispărut.
Cochiliile -în schimb, s-au alinat, s-au dus la coafor, s-au vopsit și s-au pus mai apoi pe cântat. Datorită geometriei spiralate, frecvențele joase au început să le teleporteze, l-a început totul anapoda, apoi au apărut regulile: nu cântă decât două cochilii deodată, diferența să fie de-o octavă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Și ce melodie cântă ??:)
RăspundețiȘtergereceva în genul clavecinului bine temperat !
RăspundețiȘtergerecred că am sesizat bine felul tău de a privi. :)
Cel mai dulce gen :)......te înalță
RăspundețiȘtergereHmmm sper că e de bine ...sesizarea :P