Despre memoria unui edict

≪Edictul lui Theodosiu din 392 d.e.n. (D.H.) interzice toate practicile religiilor vechi în propriile temple, practici devenite acum păgâne, practic acest edict certifică moartea sanctuarelor panelenice. Orașul Delphi, aflat în aceeași măsură, pare că nu a urmat soarta sanctuarului. Când oracolul a tăcut și interpretarea n-a mai interesat, darurile n-au mai venit, acel sacru s-a pierdut, iar locuitorii din Delphi s-au mutat și au devenit stăpâni pe locul unde erau slăviți vechii zei, pe locul unde strămoșii lor micenienii au locuit înainte de venirea zeului Apollo la Delphi. Orășelul, astfel s-a dezvoltat în umbra templului lui Apollo, care a devenit adăpostul locuitorilor, aceștia s-au răspândit peste tot arealul sacru, în jurul sanctuarului, ridicând noi edificii ale unor noi culte. Rămășițele acestui oraș devenit acum creștin - mozaicul de pe podeaua unei bazilici din sec. VI d.e.n. (D.H.) a fost excavat chiar la intrarea în moderna localitate de astăzi - are același caracteristici ca cele găsite în celelalte orașe din sudul Greciei.

Iconografia (din imaginea de mai sus) cu decorațiile specifice, personifică anotimpurile anului și ale nimfei Castalia (Kastalia) - restaurate și expuse acum în situl arheologic, la est de intrarea în muzeu - ca simboluri semnificative. Expunerea acestora dă o expresie muzeografică perioadei de aproape două mii de ani ce a trecut de sfârșitul unei ere. Acestea sunt plasate pe locul pe unde au trecut succesiv zeii și oamenii și ale căror amprente s-au interpus.≫

Rozina Kolonia, Delphi Archaeological Museum, Athens, 2009, pag.75-76.