Erofeev
≪
„Omul nu trebuie să fie singur - asta-i părerea mea. Omul trebuie să se dăruiască oamenilor, chiar dacă ei nici nu vor să-l primească. Și dacă e totuși singur, trebuie să umble prin vagoane. Trebuie să-i găsească pe oameni și să le spună:≪Uite. Sînt singur. Mă dăruiesc vouă cu totul, fără să păstrez nimic pentru mine. (Fiindcă ultimele picături de-abia le-am băut, ha-ha!) Iar voi dăruiți-vă mie și, după ce v-ați dăruit, spuneți-mi: în ce direcție mergem? De la Moscova la Petușki sau de la Petușki la Moscova?≫”
„Și, după părerea ta, chiar așa trebuie să procedeze omul?”, m-am întrebat singur, aplecîndu-mi capul spre stînga:
„Da. Chiar așa, mi-am răspuns singur, aplecîndu-mi capul spre dreapta. Doar n-ai să stau un secol uitîndu-mă la ≪...≫ de pe sticlele aburite și lăsînd să mă chinuiască întrebarea asta fără răspuns!...”
Și am pornit prin vagoane. În primul nu era nimeni, numai ploaia împroșca printre ferestrele deschise. Nici în al doilea nu era nimeni; nici măcar ploaia nu împroșca...
În al treilea - era cineva...
≫
Venedikt Erofeev, Moscova-Petușki, Cartier, 2004, pag.130.
sau despre cum efectele socio-politice ale alcoolului determina un "trebuie" oarecare
RăspundețiȘtergereSigur singurătatea este dată de alcool, altfel de ce am mai bea, dragă „thau”, thu am vrut să scriu!
RăspundețiȘtergereSinguratatea presupune Subiectivizare. Alcoolul joaca rol intermediar, dar un rol interesant in societatea comunista.
RăspundețiȘtergereAșa este, numai în societatea comunistă s-a băut.
RăspundețiȘtergereEu rolul intermediar al alcoolului nu-l prea văd, dar dacă ar fi așa, înseamnă că apa are un rol mai tare.
Alcoolul ne face egali, ca un socialism lichid.
RăspundețiȘtergeretot timpul când intru într-o cameră nouă cer de băut! :)
RăspundețiȘtergere