Mi-am dorit tot timpul să fac parte din marea așteptare. Marea așteptare este cea care stă și privește din spatele așteptării. Atunci când este momentul, ea sare peste așteptare și devine marea împlinire.
Pe câine îl cheamă Argo, n-am întrebat cabanierul de ce l-a numit așa și nu l-am întrebat dacă nu cumva fugise de pe corabia argonauților. Numele lui îmi rămâne agățat în așteptare.
Argo are peste zece ani, întruchipează înțelepciunea, corpul său încă mai păstrează vigoarea luptătorului de altă dată, o ureche bleagă și nasul plin de cicatrici amintesc de lupte.
Argo așteaptă, nici măcar clăparii ce bocăne pe lângă el nu-i pot întrerupe starea.
În dreptul ușii, asemeni unei apariții neanunțate, Argo își linge piciorul. Cu câteva zile înainte a avut loc o luptă. În stațiunea montană sunt mulți ca el, unii chiar mai tineri, unii chiar rapizi.
Privit din spate, privit în contralumină, câinele Argo a întruchipat o clipă marea așteptare, știam atunci că va veni clipa, când va sări peste așteptare, va sări ca în vremurile lui bune, va sări în moarte.
marea asteptare...ultimul salt...
RăspundețiȘtergereașteptarea moarte n-are :)
RăspundețiȘtergereLa un momentdat o să facem cu toți parte din marea așteptare :)
RăspundețiȘtergerepandhora
RăspundețiȘtergerecred că m-ar interesa și estetica saltului, asta ca un apendice la text și la comentariul tău!
A_A
RăspundețiȘtergereun salt cu capul în jos, perfect de mortal!
Crisa
RăspundețiȘtergeredupă cum scriam, felul în care executăm saltul, cred că ne caracterizează în fapt toată viața sau ne oglindește adevărata persoană, sau bat câmpii -cu grație!
Dacă-i cu grație ..... este minunat ;)
RăspundețiȘtergerecleopatra a IIa pe la 150 ien. interesante aceste cleopatre. nu stiam nimic despre ele.
RăspundețiȘtergereBătăioase femei, ce crezi că eu știam? noroc cu puștiu!
RăspundețiȘtergeredestept pusti! as vrea sa-l cunosc!
RăspundețiȘtergerecine știe?! lumea e mică!
RăspundețiȘtergeresec XXI si intimplarea?
RăspundețiȘtergereof bietul Argo...
RăspundețiȘtergeremai bine ar fi fara pic de asteptare.
asteptarea nu ne pregateste, nu face ca durerea sa fie mai putin sfasietoare.
asteptarea ne face sa ne lasam umerii cat mai jos, sa fim cat mai tristi, cat mai posomorati, fara pic de vlaga.
dar evident, depinde si ce asteptam ;)
in cazul lui Argo descrierea asteptarii cu siguranta se potriveste, din pacate :(
zi insorita S. :)
Anonim
RăspundețiȘtergereca să scriu prostii, trebuie să mă ajuți ca să dau răspunsul!
cristina
RăspundețiȘtergereArgo posedă o înțelepciune a celui marcat de propria-i existență, când îi spuneam în fiecare dimineață „frumosule”, ridica atent capul și se uita la mine cu o privire care mă făcea tâmpit, „cum pot să fiu frumos la vârsta mea?” părea că-mi spune. :)
:)ma faci sa zambesc.
RăspundețiȘtergeredar nu-i o noutate ;)