Din cauza vitezei luminii

Poveste relativ polițistă

Trenul mergea cu viteza luminii în momentul când a fost comisă crima. Dar abia la următoarea stație s-a putut constata acest eveniment nefericit. Cel ce fusese ucis fulgerător era un profesor de matematică al cărui bagaj dispăruse, în cușeta sa nu mai era nimic, doar un corp fără viață a cărui identitate a fost stabilită doar în stație.

Poirot sosi primul și la primele sale întrebări pe care le puse însoțitorului de vagon -în care fusese găsit trupul neînsuflețit al profesorului, își exprimă nedumerirea fățiș, deoarece însoțitorul de vagon nu putea preciza limpede dacă în vagon se mișca cineva cu viteza luminii.

-Eu veneam dinspre locomotivă, explică însoțitorul de vagon, în dreptul cușetei 14, cineva mă ocolise și acel cineva venea din spatele meu, a intrat în cușetă și a ieșit în același timp, de parcă nici nu a deschis ușa.

-Ce viteză avea acel cineva? întrebă Poirot.
-Cred că avea viteza luminii!

-Și dumneata ce viteză aveai?
-Cred că aveam jumătate din viteza luminii! răspunse din nou însoțitorul de vagon.

-A mai ieșit cineva în timpul acesta din cușeta numărul 14?
-Nu cred, mai ales că deja trenul frâna pentru a ajunge în stație.

Poirot se întoarse atunci către Sherlock Holmes, care, din nimereală fusese în tren și care tot din nimereală fusese în același vagon:
-Eu cred că nu este vorba de crimă!
-Nici gând, ceea ce vedem noi este timpul ce are să vină, crima încă nu s-a produs.

-Domnule Watson, ați văzut filmul Minority Report? întrebă Poirot pe cel din spatele lui Sherlock Holmes.
-Desigur, mă gândesc acum dacă nu cumva prin faptul că l-am văzut în viitor, acum îmi pot aminti ceea ce se poate produce, răspunse Watson privind cadavrul cu luare-aminte.

-Domnilor, vă învit la un cherry, reluă amiabil Sherlock Holmes.
-Domnilor, aștept să vină timpul, reluă amiabil Poirot.