Primul dans ce învârtea pământul

Parte a coloanei cu frunze de acant cu cele trei korai, în prim plan omphalos,
la stânga baza coloanei.

Pământul se învârtea cu mult înaintea oamenilor și chiar dacă foarte puțini au bănuit o clipă asta, majoritatea nu a crezut această învârteală până acum un secol și ceva. Cei care credeau în dinamica ascunsă a lumii au creat simboluri care și astăzi sunt greu descifrabile, care și astăzi mai ascund ceva.

Unul dintre cele mai criptice monumente din antichitatea greacă este o coloană din marmură înaltă de 13 metri, care are ca bază forma unei tobe, de pe suprafața căreia pornesc vânjos frunze de acant, care urmează treptele intermediare, ca mai apoi aceste frunze să devină într-o îmbrățișare dezinvoltă suportul a trei korai, trei tinere. După multe păreri ale specialiștilor aceste trei korai se aflau închise într-un imens tripod (din bronz), care susținea în vasul său de ardere (cauldron) un ou de piatră, numit omphalos. Acest omphalos are sculptată pe suprafața sa elipsoidală un agrenon, un model ce aduce aminte de frânghii specifice de lână, cu care se învelea chiar acest ombilic.
Coloana stătea în centrul lumii, acolo un cei doi vulturi trimiși de Zeus s-au întâlnit, astfel centrul lumii a devenit Delphi.


La descoperire, cei care au văzut-o prima dată au botezat-o ca fiind coloana „fetelor dansatoare”, primii arheologi au înclinat din cap și totuși astăzi concluzia unanimă este că fetele chiar dansează. Este dansul care menține învârteala pământului. Este momentul în care cei care au creat monumentul, au privit dansatoarele lui Dionysos, care local se numesc thyiades -menadele știute, care pe creasta muntelui Parnas (Parnassos), acolo în translucența unui aer primordial, invitau mișcarea divină să coboare pe pământ. Alte păreri spun că cele trei sunt fiicele lui Kekrops, primul rege mitic al Athinei (Atenei), care îi oferă lui Apollo favoritul său simbol; tripodul. Datorită inscripțiilor care se află la bază, se știe că monumentul este dedicat templului de către atenieni în jurul anului 330 î.e.n. (Î.H.)


Zeus a dorit să știe unde este centrul pământului, a trimis pe cei doi vulturi ca să afle, aceștia au plecat în sensuri opuse cu aceeași viteză, s-au întâlnit deasupra coastei muntelui Parnas, cu valea Pleistos mai jos. Zeus marchează locul aruncând o piatră deosebită. Oamenii vin mai târziu și-o decorează, astfel apare omphalos-ul; buricul pământului.

Dansul în vârful coloanei este insesizabil, așa cum și rotația pământului este insesizabilă, independent un inginer francez pe nume Gustave-Gaspard Coriolis descoperă în anii când colegii săi arheologi executau Marea excavație de la Delphi, forța și efectul care-i poartă numele. Dacă reciproca ar fi valabilă, atunci dansatoarele chiar nu dansează degeaba.


Dar nu prin asta monumentul iese în evidență, mișcarea brațelor, prin care unul din ele susține tripodul și celălalt își pregătește mișcarea dă aparența unei rotiri, prin asta cei care au creat monumentul au transmis mișcarea până astăzi.


Îmi amintesc clar și acum, fără să repet experiența, că învârtindu-mă când eram copil mic, până când amețeam, până când abia mă mai țineam pe picioare și aproape să cad, că, oprindu-mă brusc, simțeam cum pământul se rotește.
_________________

s-a consultat „Delphi Archaelogical Museum” de Rozina Kolonia,

reconstituirea de mai sus se află la pagina 61,

Athens, 2009.