Ithaca - C.P. Cavafy

As you set out for Ithaka hope the voyage is a long one, full of adventure, full of discovery. Laistrygonians and Cyclops, angry Poseidon—don’t be afraid of them: you’ll never find things like that on your way as long as you keep your thoughts raised high, as long as a rare excitement stirs your spirit and your body. Laistrygonians and Cyclops, wild Poseidon—you won’t encounter them unless you bring them along inside your soul, unless your soul sets them up in front of you. Hope the voyage is a long one. May there be many a summer morning when, with what pleasure, what joy, you come into harbors seen for the first time; may you stop at Phoenician trading stations to buy fine things, mother of pearl and coral, amber and ebony, sensual perfume of every kind— as many sensual perfumes as you can; and may you visit many Egyptian cities to gather stores of knowledge from their scholars. Keep Ithaka always in your mind. Arriving there is what you are destined for. But do not hurry the journey at all. Better if it lasts for years, so you are old by the time you reach the island, wealthy with all you have gained on the way, not expecting Ithaka to make you rich. Ithaka gave you the marvelous journey. Without her you would not have set out. She has nothing left to give you now. And if you find her poor, Ithaka won’t have fooled you. Wise as you will have become, so full of experience, you will have understood by then what these Ithakas mean.

Translated by Edmund Keeley/Philip Sherrard http://www.cavafy.com/poems/content.asp?id=74&cat=1

(C.P. Cavafy, Collected Poems. Translated by Edmund Keeley and Philip Sherrard. Edited by George Savidis. Revised Edition. Princeton University Press, 1992) Imagini din Baraka

Itaca - mic ghid al bărbatului matur

manuscrisul

Constantin Cavafis - Itaca

Când vei pleca spre Itaca,
     dorește-ți ca drumul să fie lung, bogat în 
     peripeții și în experiențe.
Să nu te temi de Lestrygoni, nici de Cyclopi, nici
     de mânia lui Poseidon.
Nu vei vedea nimic de felul acesta câtă vreme
     gândurile tale rămân înalte, iar trupul și
     sufletul tău nu se lasă atinse decât de emoții
     mai presus de josnicie.
Nu-i vei întâlni nici pe Lestrygoni, nici pe
     Cyclopi, nici pe sălbaticul Poseidon,
     dacă nu-i porți în tine însuți, dacă inima ta
     nu ți-i scoate în cale.


Dorește-ți ca drumul să fie lung și numeroase
     dimineți de vară când (cu ce bucurie!) vei
     pătrunde în porturi de tine nemaivăzute.
Oprește-te la negustorii fenicieni și cumpără de-acolo mărfuri frumoase:
     nacru și coral, ambră și abanos, și o mie de feluri
     de parfumuri îmbătătoare.
Vizitează numeroase cetăți egiptene și caută cu orice preț
     să ajungi la înțelepții lor.


Păstrează-ți mereu Itaca în minte.
Scopul tău final este să ajungi acolo, însă nu-ți scurta peregrinarea:
     cel mai bine este ca ea să dureze ani și ani
     și ca tu să ajungi în sfârșit la insula ta când vei fi deja bătrân,
     bogat de tot ce vei fi câștigat în calea ta,
     fără să aștepți ca Itaca să te îmbogățească.


Itaca ți-a dăruit călătoria, călătoria cea frumoasă:
     fără ea, n-ai fi pornit niciodată la drum.
Altceva insula ta nu mai are să-ți dea.
Chiar de o vei găsi săracă, Itaca nu te-a amăgit.
Înțelept cum ai devenit în urma atâtor încercări,
     vei fi înțeles în sfârșit ce înseamnă Itacele.

 Marguerite Youcernar, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.199.

Autoportrete

Marquerite Yourcenar - Constantin Cavafis

„Cavafis este unul dintre poeții cei mai celebri ai Greciei moderne. Și totodată este unul dintre cei mai mari, în orice caz cel mai subtil, poate cel mai modern. Și totuși cel mai hrănit cu o inepuizabilă substanță a trecutului” - scria Marquerite Yourcenar în anii `60 ai secolului trecut.

„Cât a trăit, Cavafis n-a lăsat să circule decât puține poeme, publicate ici-colo prin reviste; gloria, care i-a venit încetul cu încetul, se alimenta din foi volante distribuite cu zgârcenie unor prieteni sau discipoli.” 1.)

În „Carnetul de Note” la Memoriile lui Hadrian, Marquerite Yourcenar scria:
„Această carte a fost concepută, apoi scrisă, în întregime sau în parte, sub diverse forme, între 1924 și 1929, între douăzeci și douăzeci și cinci de ani. Toate manuscrisele au fost distruse, și meritau să fie.” 2.)

Ori aceste purtări erau comune, căutările și uitările, călătoriile și dorința de a scrie de la capăt, „din producția lui de dinainte de cincizeci de ani, n-a păstrat decât un mic număr de poeme, dintre care nu multe sunt capodopere; chiar și aceste bucăți vechi poartă, de altfel, urmele unor corecțiuni ulterioare” completez despre Constantin Cavafis cu cele scrise de Marquerite Yourcenar.

Mai departe, despre Memoriile lui Hadrian, scriitoarea franceză notează:
„Reîncep lucrul în 1934 ; cercetări îndelungi : cincisprezece pagini scrise și presupuse definitive ; proiect reluat și abandonat de mai multe ori între 1934 și 1937.[...]
Încetez să mai lucrez la carte (cu excepția câtorva zile, la Paris) în 1937 și 1939.[...]

În octombrie 1939, manuscrisul a fost lăsat în Europa împreună cu cea mai mare parte a notelor.[...]
Proiect abandonat din 1939 până în 1948. Mă gândeam câteodată la el, dar cu descurajare, aproape cu indiferență, ca la ceva imposibil. Și cu oarecare rușine pentru a fi îndrăznit vreodată atare lucru.
*
Scufundare în disperarea scriitorului care nu scrie.” 3.)

Regăsirile din tine sunt cele mai deosebite, artiștii au nevoie de așa ceva, nu sunt ocoliți nici matematicienii sau filosofii; a găsi poteca, este un lucru dificil pentru tine însăți, dar mai ales pentru mulțime.

„La praznicul de nuntă al Thetidei (zeița Thetis cea cu picioarele de argint) cu Peleu -scria Cavafis, Apolon s-a ridicat, să-i felicite pe soți. I-a proclamat preafericiți, din cauza fiului care se va naște din unirea lor. Boala nu l-ar putea atinge niciodată, zicea zeul, și va trăi ani mulți... Și, în timp ce Ahile creștea, admirat de întreaga Tesalie, Thetis ținea minte făgăduiala zeului... Dar, într-o zi, s-au arătat niște bătrâni, purtători de știri, și au adus vestea morții lui Ahile sub zidurile Troiei. Iar Thetis și-a sfâșiat veșmintele de purpură; și-a smuls și a zdrobit în picioare brățările și inelele... Unde era oare zeul-poet, care vorbea atât de frumos la ospăț? Unde era oare zeul-profet în timp ce Ahile era ucis în floarea tinereții? Iar bătrânii i-au spus că însuși Apolon coborâse în fața Troiei și că dând ajutor troienilor, l-a omorât pe Ahile.” 4.)


______________________________________________


1) Marguerite Youcernar, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.170;
2) Marguerite Youcernar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească, 1983, pag.228;
2) Marguerite Youcernar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească, 1983, pag.232;
4) Marguerite Youcernar, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.184.