Sunion - apus de soare

Dacă desparţi marea, sigur pentru a căuta ceva, nu vei găsi mai mult decât dacă desparţi cerul de pământ pentru a vedea un apus de soare.


Locurile din această lume minunată sunt împărţite, răsfirate în ghiduri turistice şi catalogate ca fiind cele mai din cele mai. Dintre toate acestea, am avut şansa să particip şi fiu martor al unuia dintre cele mai celebre apusuri de soare într-o zi de august petrecută la Capul Sunion.


Lumea adunată ca la un previzibil accident, după ce a plătit 3 euro ca bilet de intrare; sumă modică având în vedere că la barul de mai jos un suc din cele globale, costa la fel şi pentru o astfel de sumă doar desfăceai capacul unei sticle de bere.


Am privit şi eu, ca un nepriceput, cum marmura îşi schimbă culoarea pretinzând a fi roz. Am privit în jurul meu mulţimea, parte din ei atenieni, veniţi doar pentru apus, perechi romantice, bătrâni şi tineri săltăreţi alături de tinerele lascive, parcă obosite de acest romantism à la carte.


Când am plecat, încă zona crepusculară era în toată puterea ei, în toată acestă putere am putut vedea albul mai alb şi albastrul mai negru; marea îşi retrăgea culoarea printre insule, la mal se închidea în spectrul ei.


Pe o coloană, pe cea din dreapta, cea dreptunghiulară, lord Byron s-a semnat, era acum, poate chiar exact acum 200 de ani şi despre asta vă promit că voi scrie mâine, că voi scrie mult de tot cu tot cu imagini.