miercuri, 28 septembrie 2011

Domesticirea

Oliţă de copil, de acum multe, multe milenii: Muzeul din Agora Athinei, Stoa lui Attalos




Omul este cel mai domestic animal! Şi sunt sigur că n-am scris eu primul această afirmaţie. Între cele omeneşti, referindu-ne la gen, cea mai domestică este femeia, dar cel mai domesticit este bărbatul. Educaţia proastă pe care o primesc copiii când învaţă despre mamifere, se referă la faptul că trecând la animalele domestice se uită a se pune pe primul loc: omul. Ca să domesticească primul animal, omul s-a domesticit pe sine însuşi, reciproc individ pe individ, învăţând reţeta, dealtfel foarte simplă, omul a trecut la lup-câine, cal, porc, ajungând până la păsări; furnicile încă n-au fost domesticite, dar se caută soluţii, reţeta umană nu prinde la acestea pentru că ele s-au domesticit la rândul lor pe sine, iar la albine părerile sunt împărţite.


Ulterior, aşa era pe vremea mea, când tot la şcoală te întreba ce sunt părinţii, ce serviciu au, unii copii ezitau în a răspunde precizând ocupaţia mamei; aşa am aflat eu de mamele domestice, cele cu adevărat domestice stau acasă şi în absenţa oricărui ajutor se ocupă de întreţinerea familiei, -se supără cineva dacă folosim cuvântul la modă: maintenance?!


Dacă femeia a acceptat repede domesticirea, a fost pentru că în cadrul speciei, a familiei, gintă, trib, ea însăşi a inventat-o. Putem scrie despre prima doctrină a zorilor civilizaţiei umane, nescrisă, ci doar transpusă oral de fiecare individ de sex feminin, ulterior am numit-o femeie. Pe celălalt, mai păros ca primul, mai negru şi mai urât, l-am numit bărbat. Amănuntele acestei doctrine nu cred că trebuie amintite aici, fiecare femeie le ştie mai bine decât cel ce scrie aceste rânduri, în schimb se poate evalua cum de bărbatul, un individ de-a dreptul sălbatic, a fost pus - la figurat, în laţ.


Pentru a desluşi mai uşor, trebuie precizat că şi bărbaţii se împart în mai multe categorii: în cei tineri, în cei maturi, în taţi, în bunici şi în burlaci, mai sunt subcategoriile de amanţi, întreţinători, homosexuali, bisexuali, şi cred că ar mai fi ceva, dar nu-mi aduc aminte, subcategorii care bineînţeles că se pot asigna oricărei categoriile enunţate.


Dintre toate aceste categorii, cea mai atractivă, devenită aşa tocmai prin domesticire, cea mai numeroasă chiar, este aceea de taţi. Tata este individul care a procreat cu femeia, care prin asta - prin procreaţie, se deosebeşte şi ea la rândul său de celelalte individe ale speciei prin categoria de mamă. Tata, este individul domesticit maxim, mai mult nu se poate, este pragul de sus. Sigur că există excepţii, care chiar în urma acestei domesticiri, sunt indivizi ce consimt să-şi rupă lanţurile, să-şi părăsească familia şi ... cum majoritatea cad din lac în puţ, o iau de la capăt -pentru că se pare că n-au învăţat nimic din experienţa anterioară, şi redevin taţi-taţi, adică mai procreează o dată cu o altă femeie. Cei care au scăpat şi au o anumită alură de libertate, trăiesc în concubinaj, se pervertesc sau devin de genii, ca Gaugain. Subcategoria de geniu trebuie şi ea inclusă undeva, dar nu ştiu clar unde (mai lucrez la asta), tipologia de amant ca întreţinător şi geniu ar fi spre exemplu ocupată de Turgheniev, vedeţi că-i complicat!


De ce bărbatul este cel mai domesticit animal?
Pentru că în timp ce se naşte sălbatic, va deveni aşa; cu ajutorul mamei (care-l pune prima pe oliţă), prima dată, apoi cu ajutorul femeii, pe care o face mamă şi o confundă de multe ori, iar la urmă în senectute se revoltă, îşi redefineşte poziţia faţă de femeie - chiar dacă a trecut în categoria de bunic unde îşi mai pierde timpul cu nepoţii, încercînd fără să-şi de-a seama clar că vrea să-i salveze, răsfăţându-i mai tare decât însăşi mama lor, fiica lui sau nora.


S-a definit clar intrarea în revoltă; andropauza, dar ea nu mai aduce nimic bun, căci vitalitatea a dispărut, urme  mai există doar în amintirile povestite cu prietenii din tinereţe -dacă mai există.


Am întâlnit aceşti indivizi, revoltaţi de domesticirea în care au fost aduşi prin parcuri, unii rupţi în gură de beţi, alţii privind catatonic un soare ce apune prea repede.

11 comentarii:

  1. Dacă tatăl este apogeul, să nu uităm etajele intermediare care ar fi sexul şi căsătoria.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tatăl nu pare a fi apogeul a ceea ce doresc eu să scriu despre "bărbat" :)

    Sexul este ca apa, curge, iar căsătoria a ajuns o coală de hârtie, ce se petrece în schimb între bărbat şi femeie este mult mai interesant.

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi mai sus ai scris despre domesticire. Când o să scrii despre bărbat o să comentez în termenii respectivi... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Să înţeleg că nu eşti tată, încă, dar te-ai cam "domestici" puţin :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sunt tată, cel puţin după ştiinţa mea. :) Nici nerăbdător să devin nu sunt...

    RăspundețiȘtergere
  6. F. interesant.(Am senzaţia că eu am provocat postarea asta, poate îmi arog ceva ce nu-i al meu, afirmând aşa ceva.)

    1.Admit: întotdeauna bărbaţii mi s-au părut mai ...wild. Dar acum aflu că ei sunt mult mai accentuat wild decât credeam.

    2.Şi,totuşi, s-au opus ei domesticirii în mii de ani? Poate e mai uşor în,,domesticie'' decât în ,,sălbăticie''. Bărbaţii se uită la meciuri cu plăcere, iar meciul e un set de reguli( e domesticire), să nu uităm.

    3. Am învăţat de timpuriu gustul pentru ,,sălbatic'' al bărbaţilor. Eram adolescentă şi nu l-am lăsat pe un băiat, mai mare, să mă sărute cât ar fi vrut el. Era un joc, o provocare,nu că nu mi-ar fi plăcut. Mi-a spus, vulnerabilizat: ,,de ce eşti sălbatică?'' Paradigmatic. Am intuit atunci că bărbaţii aleg femeile după potenţialul lor sălbatic, după doza lor de pericol.Aşa cum aleg orice, e în genele lor. Greşesc?

    RăspundețiȘtergere
  7. barbatii nu se lasa domesticiti fara voia lor...aleg acest stadiu de "tata" stii de ce? pentru ca face parte din "firescul" vietii admis de toti cei din jur...
    femeile in marea lor majoritate-au uitat salbaticia in schimbul preocuparii pentru copii si detasarii usoare fata de barbat...pe cand el...simte toata viata in sange nevoia de a salbatici...dar...e deja un barbat civilzat :)

    RăspundețiȘtergere
  8. eva

    1. Bărbaţii sunt întotdeauna ce nu cred femeile, sunt chiar mai wild;

    2. Setul de reguli de obicei, ca să nu scriu că de fiecare dată, este al bărbaţilor şi sălbăticia are regulile ei, una ar fi: să nu te iei de cel mare şi puternic :), deci regulile bărbăteşti, cel care sunt în sport, în politică etc. nu alterează starea de sălbăticie, regulile date de femeie domesticesc bărbatul;

    3. Aici ai dreptate!

    :)

    RăspundețiȘtergere
  9. pandhora

    aşa ne petrecem viaţa (dar nu toţi); visând la femeia care să ne înţeleagă.

    mai târziu este prea târziu pentru a schimba ceva, iar cei care o fac totuşi dovedesc că odată ce te-ai obişnuit să fii domestic în sălbăticie se moare de foame.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  10. 3. :)...

    ...şi de la ,,trei'' se rezolvă sau se complică totul cu bărbaţii ăştia, fie binecuvântaţi.:) Spune-mi cum sărută, ca să-ţi spun...ce potenţial( de inteligenţă, sigur!...dar ce credeai?, hihihi)are!

    Ok, voi reveni, că ai postări supertari mai sus.:) Doar că azi( şi ieri şi alaltăieri şi toată săptămâna) sunt ,,sălbatică'', inaccesibilă.:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Fii rea Eva, că numai aşa vei reuşi! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc