Domesticirea

Oliţă de copil, de acum multe, multe milenii: Muzeul din Agora Athinei, Stoa lui Attalos

Omul este cel mai domestic animal! Şi sunt sigur că n-am scris eu primul această afirmaţie. Între cele omeneşti, referindu-ne la gen, cea mai domestică este femeia, dar cel mai domesticit este bărbatul. Educaţia proastă pe care o primesc copiii când învaţă despre mamifere, se referă la faptul că trecând la animalele domestice se uită a se pune pe primul loc: omul. Ca să domesticească primul animal, omul s-a domesticit pe sine însuşi, reciproc individ pe individ, învăţând reţeta, dealtfel foarte simplă, omul a trecut la lup-câine, cal, porc, ajungând până la păsări; furnicile încă n-au fost domesticite, dar se caută soluţii, reţeta umană nu prinde la acestea pentru că ele s-au domesticit la rândul lor pe sine, iar la albine părerile sunt împărţite.


Ulterior, aşa era pe vremea mea, când tot la şcoală te întreba ce sunt părinţii, ce serviciu au, unii copii ezitau în a răspunde precizând ocupaţia mamei; aşa am aflat eu de mamele domestice, cele cu adevărat domestice stau acasă şi în absenţa oricărui ajutor se ocupă de întreţinerea familiei, -se supără cineva dacă folosim cuvântul la modă: maintenance?!


Dacă femeia a acceptat repede domesticirea, a fost pentru că în cadrul speciei, a familiei, gintă, trib, ea însăşi a inventat-o. Putem scrie despre prima doctrină a zorilor civilizaţiei umane, nescrisă, ci doar transpusă oral de fiecare individ de sex feminin, ulterior am numit-o femeie. Pe celălalt, mai păros ca primul, mai negru şi mai urât, l-am numit bărbat. Amănuntele acestei doctrine nu cred că trebuie amintite aici, fiecare femeie le ştie mai bine decât cel ce scrie aceste rânduri, în schimb se poate evalua cum de bărbatul, un individ de-a dreptul sălbatic, a fost pus - la figurat, în laţ.


Pentru a desluşi mai uşor, trebuie precizat că şi bărbaţii se împart în mai multe categorii: în cei tineri, în cei maturi, în taţi, în bunici şi în burlaci, mai sunt subcategoriile de amanţi, întreţinători, homosexuali, bisexuali, şi cred că ar mai fi ceva, dar nu-mi aduc aminte, subcategorii care bineînţeles că se pot asigna oricărei categoriile enunţate.


Dintre toate aceste categorii, cea mai atractivă, devenită aşa tocmai prin domesticire, cea mai numeroasă chiar, este aceea de taţi. Tata este individul care a procreat cu femeia, care prin asta - prin procreaţie, se deosebeşte şi ea la rândul său de celelalte individe ale speciei prin categoria de mamă. Tata, este individul domesticit maxim, mai mult nu se poate, este pragul de sus. Sigur că există excepţii, care chiar în urma acestei domesticiri, sunt indivizi ce consimt să-şi rupă lanţurile, să-şi părăsească familia şi ... cum majoritatea cad din lac în puţ, o iau de la capăt -pentru că se pare că n-au învăţat nimic din experienţa anterioară, şi redevin taţi-taţi, adică mai procreează o dată cu o altă femeie. Cei care au scăpat şi au o anumită alură de libertate, trăiesc în concubinaj, se pervertesc sau devin de genii, ca Gaugain. Subcategoria de geniu trebuie şi ea inclusă undeva, dar nu ştiu clar unde (mai lucrez la asta), tipologia de amant ca întreţinător şi geniu ar fi spre exemplu ocupată de Turgheniev, vedeţi că-i complicat!


De ce bărbatul este cel mai domesticit animal?
Pentru că în timp ce se naşte sălbatic, va deveni aşa; cu ajutorul mamei (care-l pune prima pe oliţă), prima dată, apoi cu ajutorul femeii, pe care o face mamă şi o confundă de multe ori, iar la urmă în senectute se revoltă, îşi redefineşte poziţia faţă de femeie - chiar dacă a trecut în categoria de bunic unde îşi mai pierde timpul cu nepoţii, încercînd fără să-şi de-a seama clar că vrea să-i salveze, răsfăţându-i mai tare decât însăşi mama lor, fiica lui sau nora.


S-a definit clar intrarea în revoltă; andropauza, dar ea nu mai aduce nimic bun, căci vitalitatea a dispărut, urme  mai există doar în amintirile povestite cu prietenii din tinereţe -dacă mai există.


Am întâlnit aceşti indivizi, revoltaţi de domesticirea în care au fost aduşi prin parcuri, unii rupţi în gură de beţi, alţii privind catatonic un soare ce apune prea repede.