Facem parte din istorie ?!

Tombul atenienilor ce au murit în urma bătăliei de la Marathon din 490 Î.C.

La Marathon există o stelă funerară amplasată în apropierea tombului, cuvintele lui Simonides sunt rescrise, dăltuite:

"Ελλήνων προμαχούντες Αθηναίοι Μαραθώνι
χρυσοφόρων Μήδων εστόρεσαν δύναμιν"

în engleză am găsit următoarea traducere

"The Athenians, as defenders of the Hellenes, in Marathon
destroyed the might of the golden-dressed Medes"

(translation by Major General Dimitris Gedeon, HEAR)

în română ar fi cam aşa:

"Atenienii, apărători ai Elenilor, au spulberat la Marathon, puterea mezilor, cei îmbrăcaţi în aur."

Epigrama lui Simonides

___________________________________________________

La ultima oră de istorie, profesorul a ezitat să-i lase liberi pe elevi; nu se va mai întâlni niciodată cu aceştia, drumul lor în viaţă va fi marcat de toate cunoştinţele pe care au reuşit să le acumuleze, iar istoria nu a fost pentru marea lor majoritate o materie plăcută, asta mai ales din cauză că în cei patru ani de liceu, istoria partidului alături de istoria contemporană a ţării le luase mai mult de un an. Niciunul nu va mai urma mai departe Istoria la Universitate, niciunul nu-şi va aminti de el, de aceea le puse o întrebare şi dori să asculte de la fiecare răspunsul:


"Facem parte din istorie?!"


Majoritatea ridicară din umeri, cei care îşi susţinuseră afirmaţia se refereau la dorinţa lor de-a face ceva deosebit, iar cei ce negau se foloseau de viaţa prea scurtă a omului de-a putea face parte din istorie, cu toate că istoria este scrisă de oameni referitor la oameni.


Au trecut de atunci 25 de ani şi întrebarea a rămas perenă, nimic mai uşor de demonstrat că în aceşti ani istoria ea însăşi a fost uitată şi cei ce conduc lumea cred într-un timp ce poate fi blocat de propriile lor decizii, o criză care să-i facă pe ei nemuritori. Mesajul lor, este mesajul Occidentului atotputernic, mai ales al acelor ţări ce doresc ca istoria lor să fie uitată, dar mai mult de atât, şi istoria celorlalte, căci regăsindu-se mai departe, vor părea atunci în chip de Cenuşăreasă, rol ce ar putea fi convenabil în lipsa orgoliul specific. Ideea de a rescrie istoria nu este nouă, imediat după al doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a trasat o ideologie, împrumutată chiar de la Revoluţia Franceză, de-aşi rescrie trecutul uitând însăşi drumul, creştinarea. Felul în care se tratează astăzi ţările mici, inducându-le aşa-zisa criză, este oglinda ultimatumurilor militare, ţările bogate, îmbrăcate în aur, le doresc însăşi ambiţia de supravieţuire; istoria se repetă.

Stela funerară de la Marathon