A doua tinereţe

Himera s-a mişcat, i-a fost atinsă coada, un şuier a străbătut aerul şi răsuflările a zeci de şerpi au infectat mediul prin mirosul şi prin culoarea cenuşie, de departe un nor cuprindea mulţimea.


Grupul de turişti a privit metopa, ghidul explica amănunţit legenda, între turişti: ea, cuprinsă de-o umbrelă asiatică ce privea conic pinul obosit de căldură, cel de deasupra zidului de marmură, cel care în jurul lui pietrele albe păreau a se juca cu lumina.
În ceea ce numim noi clipeală puteam ghici vârsta ei, la fel cu a pinului plin de conuri răsucite.


Când Himera s-a întors, faţa bătrânei a stins lumina umbrelei pline de frică, un ghemotoc întunecat s-a îngrămădit în spatele băţului ce ţinea parazolul, ochii cedau culoarea naturii înconjurătoare, atunci vocea răbufni ca acea pată de cerneală ce invadează hârtia imaculată, virgină şi totodată doritoare de-a fi scrisă, însemnată; mesageră a timpului.


"Pune-mi o întrebare?" se iscă vocea inaudibilă de cei prezenţi, înveliţi în pătura cenuşie a respiraţiei şerpilor din coada Himerei.

Singură, toropită de umbra umbrelei, bătrâna gândi la o a doua tinereţe.
"Pot avea o a doua tinereţe?" căzu întrebarea ce lumină Himera: trupul ei, dealtfel imens, se desfăşura în jurul templului, ale cărui coloane, reconstituite, amenajau mitul pentru a fi digerat mai grabnic de către vizitatori. Capul imens al acestei creaturi, întors prin umbrele zidurilor, vizibil acum, uimit oarecum prin poziţia ridicată spre soare, răsturnă aerul şi-l înecă repede în vocalele nazale ale răspunsului:


"Fie!"


Tânăra închise umbrela şi privi neutră lumea din jurul ei, acum înţelesese că în scurta durată, în cele câteva momente de trezire sau de concentrare, lumea, aşa cum ea se desfăşoară, se derulează optic şi temporal, nu-i aparţine şi, decise să schimbe personal o astfel de înfăţişare.


În prima sa pornire simţi că odată cu vârsta cea tânără uită tot ceea ce o minte, timp de două războaie mondiale, agonisise. Acum mai vie ca niciodată, mai tânără ca ultimul pavaj pus acum douăzeci de ani, tânăra zeiţă coborâ de fapt pe pământ, în felul acesta oamenii îi puteau deveni prieteni.


Există o curbură, o scurtătură prin care vizitând locuri sacre, acele numite ca fiind Ombilicul Pământului să avem posibilitatea de a trage o tură în jurul acestui centru pentru a reîncepe viaţa.