Orice gând al meu este ars, este aşa în ceea ce amintirea celor care în dorinţa lor de supravieţuire au epuizat resursele.
Sunt prezent. Repet cele prezente în trecut repetate de maeştrii mei, de istoricii mei, de antropologii mei, de existenţialiştii mei.
Nu sunt clipe mai plăcute în a te recunoaşte o clipă, un pas în faţa înaintaşilor; formele lingvistice ale limbii române sunt insuficiente în a privi existenţa în clipa păşirii.
Sunt insuficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc