Micul scriitor ajuns bancher

în imagine "In god we trust" a murit, vorba lui Nietzsche, credeţi că bancherii nu l-au citit pe acesta?!

"Scrisul intelectual mi-a fost dezvoltat citind cererile de credit ale viitorilor clienţi ai băncii, - scrie domnul B, în memoriile sale, eram doar un biet asistent al unui consilier de credite ajuns aproape de pensie, scârbit de meseria asta, umplut până la refuz de dogma bancară, devenit astfel un ateu,  convins prin existenţa băncii de neexistenţa vreunei divinităţi în stare să apere omul."

Domnul B este unul din marea de scriitori, care ajungând să-şi editeze propriile cărţi nu şi-a depăşit nivelul de mic scriitor, cinismul său apucând lacom inclusiv diacriticele. Dânsul nu mai scrie "credit", ci "crediţ" sau găsim în povestirile sale discursive "ipotek" în loc de "ipotecă", transformând astfel literatura într-o scolastică filosofic-bancară. De reţinut fraza prin care se explică:

"Noi [bancherii n.n.], nu pupăm bănuţii, ei sunt şi aşa destul de murdari datorită sudorii celor ce i-au muncit; în schimb ne excită nivelul de serotonină cu care sunt impregnaţi de la cei care cu emoţie i-au depus la ghişeele noastre."

Ultimul volum de povestiri numit "Dispreţ" etalează naşterea unei noi ere a banului, a lăcomiei celor care îl împrumută şi a celor care-l dau cu împrumut, la mijlocul acestora o gloată enormă de oameni deveniţi săraci, semnatari ai contractelor în alb de credit. Am scris în alb pentru că toate cele peste douăzeci de pagini ale contractului de credit au devenit albe atunci cînd banca a hotărât unilateral să modifice dobânda, de ce? pentru că omul semnase asta!

Merită pomenit episodul în care un bogat ajuns sărac, îşi legase "jeepul" cu un lanţ gros de stâlpul ce poartă cablurile de curent şi informaţii, banca i-a luat roţile şi a scris pe maşină cu vopsea că "i le va lua de fiecare dată". Acea maşină oricum valorează acum, în această penurie a combustibilor fosili: un bon.

Oamenii bogaţi care ajung săraci nu sunt atractivi pentru scriitor, pentru că aceştia repede îşi i-au gâtul sau îi loveşte un cancer de şase luni ca durată de viaţă.

Oamenii cu şira spinării verticală sunt cei mai exploataţi de fapt, pentru că aceştia, în mândria lor (prostească uneori) se încumetă sisific să de-a banii înapoi: "săpunul la noi este gratuit", enunţă un capitol, domnul B, "sfoara o luaţi de la alţii", încheie dânsul.

_______________________________________

Cred că voi continua!

imagine by

http://blog.beliefnet.com/faithfunnies/2008/07/bank-crisis-belief-system.html