„Tot ce nu este crezut rămâne decorativ” - Jean Cocteau *

≪Opunîndu-l pe Homer într-o întrecere poetică, anticii nu făceau decît să urmeze exemplul lui Hesiod care, în prologul Teogoniei, atribuie muzelor următoarea formulă:

„Știm a vă spune minciuni numeroase, ce parcă aievea,

Însă atunci cînd vrem, noi putem rosti adevărul...”

v, 27-28

Primul vers este luat din Odiseea (XIX,203) și se referă la Ulise, ale cărui minciuni iscusite definesc caracterul fantastic al poemelor homerice. Acestei poezii izvorîte din imaginație, care nu-și propune decît să-și distreze ascultătorii, Hesiod îi opune o poezie didactică întemeiată doar pe adevăr și cuprinzînd o învățătură autentică. Teogonia conține învățătura religioasă, Munci și zile învățătura morală și regulile vieții practice pentru agricultor și pentru neguțător.≫ (Jean Defradas) **


≪...în principal, nu aveam de gînd să putrezim în rahat pentru totdeauna, căci, deși rahatul e un bun profesor, nu te poate învăța decît un anumit număr de lecții, după care te poate trage la fund și înghiții definitv.≫ (Charles Bukovski) ***

În mijlocul unor ani, unii s-au trezit că-i pot educa pe oameni să viseze, au inventat astfel religia, apoi politica, mai apoi drepturile omului. Toate s-au dovedit ca fiind un mare rahat, astăzi libertatea se câștigă greu, îți trebuie o condiție, una socială, restul este decor.

 ________________________________________
* Jean Cocteau, Opium-Jurnalul unei dezintoxicări, ed. Art, 2007, pag.64;
** Jean Defardas, Literatura elină, ed. Tineretului, 1968, pag.36;
*** Charles Bukovski, Povești despre nebunia obișnuită, ed.Rao, 2005, pag.158.