 |
| eXport |
Am fost la niște prieteni mult mai devreme, adică ieri.
Am dus un pet de plastic de 2,5 litri cu vin. Vin pe care-l îngrijesc din octombrie.
Ajuns acasă la această oră târzie, după ce am băut ceva țuică, ceva bere și mult vin dus de mine, mi-am mai turnat un pahar de vin, tot din acela făcut de mine.
Am dorit doar să încerc gustul, să văd dacă mă trădează vinul.
Și este așa; vinul are același gust. Vinul nu are hotare. Lucrul acesta m-a făcut să scriu, să împărtășesc secretul; știut de toată lumea, căci de aceea vinul se îmbuteliază.
Ceea ce am reținut în final, este că vinul meu nu are hotare și aș putea să-l îmbuteliez și să-l export în întreaga lume. Cum aș putea face asta când el -vinul meu, nu mai este, l-am băut pe tot.
Din toamnă vinul tău cred că avea gustul unei promisiuni, aşa după cum îi făgăduisei ceva, tu ştii ce, până i-a venit timpul.
RăspundețiȘtergereAm avut -doar o clipă, impresia că mă trădează vinul!
RăspundețiȘtergereva veni o noua toamna, un vin nou si o alta impresie sau crezi ca impresia va persista? :)
RăspundețiȘtergereVine tot timpul și de fiecare dată altfel, natura face ca ceea ce strânge strugurele într-un an, din primăvară până-n iarnă să se reverse apoi în noi. În timpul beției visăm ceea ce a trăit vița de vie.
RăspundețiȘtergereCe a trăit vi(a)ţa de vie.
ȘtergereMoartea e nebună de legat.
Ce-am crezut eu că dispare...
RăspundețiȘtergereMulțumesc... Mulțumesc!
http://scorchfield.blogspot.ro/2014/02/randuri-vii-din-carti-moarte.html
RăspundețiȘtergere