De fiecare dată instrumentul a fost cel care a ajutat omul pentru a vedea universul pe înțelesul său.
De aceea un ochi poate fi acea deschidere în care se pierde totul. Dincolo de ochi este doar un albastru pur, pătat ici colo de norii semitransparenți ai sufletelor care amăgite de frumusețea pământului cad pe aceasta. Asta se numește decădere.
Mai sunt şi felurile de privire pe care ţi le pui peste ochi.
RăspundețiȘtergereMai există ochi în adâncimea cărora te dizolvi pentru totdeuna, când "cazi" în ei.
*totdeauna
RăspundețiȘtergerePleoapa este acoperișul meu,
RăspundețiȘtergereȘi genele; țurțurii ce-au prins ploaia-n capcană.
Cristalinu-i lumina unui soare fugărit de-un zmeu,
Pe zidul tencuit în grabă.