Imaginile apar într-un apus de soare cu frecvența miimilor de secundă. Așa merg eu la vânătoare, la vânat de imagini.
Este poate, în felul meu, satisfacția prin care -foarte repede mai târziu, văd.
Omul este un mamifer cu o vedere mediocră, în afară de asta, păsările au o vedere și o acuitate vizuală superioară animalelor. În schimb omul are instrumente. Omul își făurește instrumente.
Ceea ce am văzut mai apoi, mi-a tăiat răsuflarea, am redescoperit zborul - a câta oară!
Care zbor, care dintre ele, cel al lui Icar, cel al rândunicii, al viespii, al avionului ?
Deasupra unui canal de irigații, lăsat în paragină, păsările zburau în toate părțile. Dintre toate, rândunicile, păreau niște avioane de atac perfecte, de nota 10, primele din alfabet.
Și pentru că în acest apus solar, ființele terestre se simțeau atât de bine, hai să vă arăt cum stăteau norii pe plajă.
Știu și eu de cineva, un medic, și-a cumpărat avion și cutreieră spațiul cu el, asemenea rândunicilor descrise de tine. Nu știu cât costă unul dar în mod cert nu-i pentru toți, trebuie să ai anumite resurse.
RăspundețiȘtergereCelor care nu le au le rămân alte instrumente, ca de exemplu blogul. Asemenea oamenilor din povestea ta...
Care zbor pe noi , cititorii tăi, ne interoghezi cu semnul întrebării?
RăspundețiȘtergereNu ştiu care e zborul pe care l-ai descoperit, ar o spui ca şi cum ar fi fost o revelaţie primitul răspunsului, nefiind acolo spre a-l căuta ci doar la "vânătoare de imagini".
Singurul zbor pe care nu l-aş vrea ar fi cel pe a cărui verticalitate s-ar întâmpla căderea.
Dacă aş fi zbor, nu aş vrea să fiu iluzia unuia cuceritor, dar tot m-ar obseda cea a unor noi dimensiuni, dar nu dintr-una, dintr-o dată, ci progersiv; mi-aş dori acelaşi larg, dar în loc de aparatul foto un ochean. Ca instrument.
Şi mi-aş dori simţul spaţial.
Pe plajă, norii parcă stau cu capu'n jos.
RăspundețiȘtergereLotus,
RăspundețiȘtergereȘtiu că pentru mulți cunoscători mă repet, Epicur a fost un om bolnav; fizic aveau un sindrom ce ține astăzi, ca explicație de „inflamația plăcilor aterosclerotice”, se mișca greu.
Un rege din Asia mică îl invită la un banchet, trebuia să traverseze Egeea, un chin.
Epicur trimite răspuns epistolei regelui:
„Trimite-mi te rog și mie o bucățică din brânza ce ai servit-o invitaților tăi norocoși, norocoși fiind de a participa cu tine la acest banchet; voi ști cu siguranță cât de bine s-au simțit!”
Camelia,
RăspundețiȘtergereInstrumentul cel mai nimerit omului este ochiul, dar nu pentru toți oamenii. Sunt cei lipsiți de darul acesta și simt altfel lumea; cei ce au darul gustului simt ce s-a petrecut în jurul acestuia -al mâncării gustate, încât pot să descrie cu o acuratețe fenomenală cele întâmplate.
Da, luneta, este felul în care privim după orizont.
Scorchfield: Mi-am cumpărat un binoclu. Nu e ceva special dar mărește suficient cât să văd unele înscrisuri de pe acel avion de care scriam, când trece pe deasupra mea.
RăspundețiȘtergereMă mai uit la mașini parcate în depărtare. Sunt suficient de depărtate încât la mine ajunge doar o picătură din imaginea lor, adică nu le pot distinge anumite detalii, imaginea e - firesc - de ansamblu, mai mică. Și totuși, cu binoclul le disting foarte clar până și numerele de înmatriculare. Adică în acea picătură de informație care-mi parvine, se află, de fapt, totul. La fel cum, probabil, în imaginea punctiformă unei stele de pe cer se află până și ultima cută a celui mai adânc crater de pe acea planetă. Binoclul îmi stă mărturie. :)
Lotus
RăspundețiȘtergeredacă nu ești voyer, un binoclu îți arată cum gâza zboară și nu cum vecina se dezbară! :)
Camelia,
RăspundețiȘtergereEu încă fac plajă cu capul în jos!
Ahh, am uitat să zic că în avion era o vecină... de fapt pentru aia l-am luat. :)
RăspundețiȘtergereUite ceva pentru plaja ta...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=UZpN3UJJ74g&feature=player_embedded
Şi aş mai vrea să te întreb dacă nu se poate scoate drăcia aia care tot îmi spune să dovedesc, introducând nişte cuvinte, că nu sunt robot, pentru că nu mai ştiu de câte ori nu mi-a ieşit din prima.
Lotus,
RăspundețiȘtergerePe la noi circulă vorba cu vecinica!
Camelia,
RăspundețiȘtergereChestia asta cu Captcha mă ferește de spam-uri și am avut o grămadă.
La plajă cu tine! :)
/Scorchfield: Ia-ți domeniu și mută-te pe altă platformă de bloging! Te ajut eu dacă vrei. :)
RăspundețiȘtergereN-am renuntat la blog. Nasol este faptul ca nu mai am semnal pe netul mobil. Deci, mai lipsesc niste zile. Aseara a venit ursul in vecini. Pe bune. Toti au iesit cu ce-au nimerit. Tipau ca la inceputurile vietii pe pamint. Am inceput sa merg 5 km pe jos.
RăspundețiȘtergereDupă ce termin de înotat cu delfinii, să văd ce plajă mă târăşte de mână, Scorchfield.
RăspundețiȘtergereLotus,
RăspundețiȘtergereCa să nu transpir de tot, am domeniu, dar este personal.
Am băgat blog din 2005 și Yahoo360 s-a dus naibii, n-am pierdut mare lucru că am salvat mare parte în schimb m-am învățat minte, lucrurile bune merg greu, merg greu în sensul în care reușim să le înțelegem.
Și Wordpressul a fost piratat și AppleStore și multe altele (platforma de jocuri de la Sony), dar felul în care mă manifest pe blogspot îmi dă o oarecare siguranță.
atmosfera terestra
RăspundețiȘtergerePe unde bântui?
Prin Ardeal sau Valea Oltului? dă-mi un punct de reper și vin într-o vizită necugetată, vreau să dorm cu ursul! :)
Camelia
RăspundețiȘtergereRămâne spre toamnă, dacă mai am bani în pușculiță! Promit că te țin la curent cu mersul lucrărilor.
Scorchfield, niciodată toamnă nu îţi va fi fost mai frumoasă, dacă'i aşa; cât despre puşculiţă, barem niscavai crăiţari să îţi mai rămână, restul rămâne de văzut.
RăspundețiȘtergereŞi încă o dată, fi-ţi-ar să-ţi fie captcha ăsta, că'i a treia oară când introduc de era să facă asta din mine o aspiraţie deznădăjduită.
RăspundețiȘtergere