Existența începe de undeva de la jumătate, cam de pe la înălțimea copacilor, apoi privim cerul și mai apoi, în jos, ne uimește umanitatea. Vegetalul, aerianul și pedestrul, verdele, albastrul și roșul -sângele nostru.
O călătorie scurtă în care imaginile se succed pe verticală. Fără nici un pas înainte, fără nici o întoarcere, privim doar într-un grad de libertate, privim de unde vrem noi, toate suprapuse ar trebui să ne sugereze ceva. Și lucrul acesta chiar se întâmplă.
Imaginea cu rol ştiitor, ştiutor, ne poate deschide un intrînd, aşa ca un fel de acces la existenţe inventate, la misterul lui "şi se întâmplă" care mereu e dincolo de aparenţe? Întrebare cu simţ al încâlcelii.
RăspundețiȘtergereO altă întrebare e dacă îţi place Uriah heep. Ţi-am lăsat într-un loc o melodie, unde ţi-a fost cândva călcătura diafană.
RăspundețiȘtergerenu se stie niciodata daca 3 este suficient. diafana calcatura ar putea sa te conduca catre altar, al cerului bineinteles, apoi sa treci prin portile norilor catre...imparatia florilor, mimoze sau cum s-or numi ele...
RăspundețiȘtergereScorchfield, ai şi sfioşenii dintr-astea prin grădină?
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=Jf9Vqr9u_Uc
Dispunerea pe care ai făcut-o, a celor trei imagini e una simbolică şi, cumva, simplificatoare, spun cumva, pentru că tu încifrezi şi mai tare aparentul dezvăluind.
Cum ne îndemni să privim? mijloc, sus, jos? Şi-apoi ce să închid precum înţeles?
Camelia
RăspundețiȘtergereSă privim totul de la mijloc, să fim mediocri, să vedem media, să trasăm mediana; cam atât despre dorința de a vedea oblic.
Uriah Heep este pentru tipi ca mine, dar parcă blues-ul ales de tine mă îmbătrânește și mai tare.
Cea mai frumoasă călcătură o are zeița Artemis, sigur că și umbra lunii o face astfel, dar mai ales că fratele geamăn Apollo îi arată direcția.
atmosfera terestra
RăspundețiȘtergereorice ironie asupra ideii de înmulțire nu mai ține;
sunt ca un vreasc de teasc,
pe care-o babă îl ascunde-n sac,
sac rar cu o lână de berbec ce abia se-ntinde-n darac!
N-am „mimoza pudica”, ci doar mimoza :)
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=rlpjL8PB-eI
RăspundețiȘtergereEşti printre cei care nu vor îmbătrâni vreodată, Scorchfield.
Bluesul acela îl ascult la nesfârşitelea, când am câte o anume stare.
hai să mă divulg, fulg să mulg :)
RăspundețiȘtergerehttp://youtu.be/LRt2jX1kaYo
De la mijloc cerul pare îndepărtat iar pământul noroios; suntem bucuroși că suntem la mijloc. Din avion nu se mai vede noroiul, cred că totul arată frumos.
RăspundețiȘtergereLotus
RăspundețiȘtergerefrumosul începe de la noi, din avionul nostru :)
Avionul care zboară pe cerul conștiinței noastre. Mă rog, recunosc că avionul n-a fost cea mai fericită alegere, ar fi trebuit să scriu despre vulturi.
RăspundețiȘtergereScorchfield...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=t42DXVvHTxs
Lotus, despre orice zboară cu privirea planând; dă lărgime. Dă lărgime spaţiului lăuntric, acolo unde ne suntem frumosul, de unde ne revărsăm în alţii.
RăspundețiȘtergereTot (de) aici şi privirea ubicuă.