Metro Universal Bookfest

Metro nr.11; 30.05-12.06.2013

În perioada musonului, Metro organizează, a nenumărata ediție a Târgului de Carte.
Afișul A4 din oferta promoțională nu poate acoperi diversitatea și universalitatea titlurilor.
Ca prezentator va fi doamna Elena de la Informații, ce va îndruma pe rând câte-un gestionar de la departamentele de congelate, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare, cosmetice, aparatură electro-casnică, detergenți etc. care vor explica pe rând poziția intelectuală față de acest târg organizat din mila unui mare distribuitor față de edituri.

Doamna Elena a rugat-o minute în șir pe femeia de serviciu să aducă (dracului odată) volumul lui Paler, că era ultimul, căci un cumpărător rămase agățat de raft și nu mai vroia să plece. În minutul cât acesta se uita la mormanul de DVD-uri de lângă mormanul de cărți, femeia de serviciu, având o treabă la toaletă, trecu repede pe lângă domnul intelectual și înșfăcă prima carte ivită, care se dovedi a fi volumul de mitologicale ale lui Paler și se îndepărtă grăbită. Domnul o văzu, dar era prea târziu.

Gestionarul de la Electrice mi-a explicat în două rânduri Legea lui Kirchhcoff, o învățase dintr-o carte de la Târg; în timpul pauzei de masă. Mi-a arătat un neon de deasupra noastră și mi-a explicat că pâlpâie pentru că nu mai este în stare să-și conserve energia, nici acum nu pot să scriu dacă afirmația lui este falsă sau adevărată.

O copilă mică, ce se învârtea de jumătate de oră pe acolo, cât timp mi-am pus berea-n coș și-am căutat șervețele de culoare bleumarin, văzându-mi mirarea afișată citind titluri ce se rostogoleau odată cu cărțile pe care ea le împrăștia; mi-a spus că omul de Nea a fost păpat de omul de Sea. Adică omul de Neanderthal a fost exterminat de Homo Sapiens.
Cum vrei tu!
- Din cărțile astea știi?
Nu, de pe net!
Am răsuflat ușurat.
- Dar ce carte cauți?
Una de colorat.
Am râs superior.
- N-ai să găsești, măcar citește una.
Le-am citit pe toate.
M-am uitat prostit la sinceritatea ei afișată atât de cristalin în ochii ei. A citi o carte înseamnă să o atingi, mi-a spus ea mai apoi. Mult mai târziu i-am dat dreptate, eram la Târg de Carte, cum să nu fi citit o carte!

Mi-am mai pierdut timpul privind ecranele televizoarelor super-extra-plate și hiper-maxi-largi, rula Suleyman Magnificul pe ele, erau cu un episod în urmă, frumoasa adormită mai juca încă.
Unde ești tu, Vintilă Corbul, ca să vezi Căderea Constantinopolului...
Pe când visam așa atavic, un bodyguard trecut de vârsta pensionării, venea în pas de dans vorbind încet la motorola lui, ceva aproape de „Roger, Roger...!” Mă pândea, eram poate o idemnizație în plus, măcar un spor ...spqr!

S-a apropiat întrebător.
L-am întrebat eu primul:
- Citiți cărți?
Eram oricum deja tranșat de fetiță.
Da, oarecum...
-Adică?
Am citit ceva de Camius.
-Anume?!
Nu mai țin minte, are importanță?
-Nu.
A murit în accident.
- Camius?!
Da.
- De ce?
Pentru că viața este un accident.
Și s-a îndepărtat în grabă; „Roger, Roger...”

Nu merită să vă povestesc preumblarea mea plicticoasă de la Feswiivalul Cărții de la Metro, mai era interviul pe care l-am luat șefului de cărucioare, mi-a explicat că lui nu-i lipsesc atâtea cărucioare cât pierde CFR-ul pe calea ferată. N-o știam, am aflat cu lux de amănunte de la el cât costă fierul vechi.

Ar mai fi ceva de povestit cele zise de măcelar, dar era prea frig acolo și-am plecat fără să aud sfârșitul.
Acum este sfârșitul.


P.S.
Feswiival = Căciula de pe cap care se joacă de bucurie când vine valul, apropo de cel mai lung cuvânt nemțesc din lume.