Prin toate războaiele, cei curajoși și-au croit drumul, toate temerile au rămas asemeni unor figuri de lut nears prinse în jocul unor copii ce aruncau unora altora pumni de pământ culeși din bălțile repede făcute ale unei veri ivite în mijlocul averselor ce inundau într-o clipită casele unde ei dormeau, dar dimineața, fără ca ei să simtă ploaia ce a acoperit luna, începeau joaca, joaca cu pumnii petrecuți în solul mocirlos, astfel, mult mai târziu s-a descoperit că ei au descoperit, noroiul: sângele pământului.
Dacă e sângele pământului are în el răni şi căzuţii luminii în apele întunericului care acoperise luna?
RăspundețiȘtergereA plouat în neştire peste oamenii de lut zilele astea; cei curajoşi când luptă cu dezlănţuirile cerului simt că au cerurile din ei bandijonate cu noroi.
Teama că Luna va fi acoperită sau chiar că va fi furată este ancestrală. Dacă astrul diurn dă atâta siguranță prin lumina sa, cel nocturn ne apare firav și nesigur în fața norilor și a întunericului.
RăspundețiȘtergereCe curajoși au fost cei care au salvat tot timpul Luna.
Cei curajoși au fost cei care au salvat tot timpul Luna.
RăspundețiȘtergereCei curajoşi au venit mereu dinspre partea ei cea nevăzută. Sunt acei care văd ceea ce alţii nu ştiu că au văzut.
RăspundețiȘtergereCa să faci parte dintre cei curajoși, trebuie neapărat să te joci cu noroiul, să simți mirosul fetid al bălților atunci când treci cu bicicleta prin ele, să miroși pământul prins în rădăcinile buruienilor pe care le scoți; multe alte care țin de fapt de transpirația Zeiței Pământ.
RăspundețiȘtergereCa să faci parte dintre cei curajoşi trebuie în zilele umede să simţi cum eşti viu şi eşti ploaie şi să nu îţi pese că tălpile tale cresc din noroi, să nu îţi fie frică de apa de ploaie cea dizolvatoare nici de ar avea revărsări incontinente.
RăspundețiȘtergereCei curajoşi mănâncă turtiţe de noroi.