O femeie își ține copilul nou-născut în brațe astfel încât să evite orice interacțiune subită ce se poate manifesta oricând în toate gradele de libertate ale celui ținut: se numește protecție.
Trebuie neapărat ca o femeie să nască pentru a trece în acest nivel superior de protecție, nu este o școală, este o artă. Arta presupune experiență, de aceea nu putem traversa râul prin apă fără a înota, sigur că mai există și elefanți, pe care toată lumea îi are la îndemână, sau măcar niște cai.
Într-un stup pe care viespiile au reușit să-l aducă la mai mult de douăzeci de hexagoane, ele fiind patru la număr, apărarea a întrecut orice așteptare, din partea mea -mai ales, că apropierea ar însemna o formă de prietenie. S-au agitat și-au luat poziții strategice în vederea unei înfruntări imediate, am scris strategice pentru că în lipsa insistenței mele, viespiile au rămas imobile. Tactica presupune o mișcare de derutare, dar și un consum de energie în vederea acestei derutări. Strategia este mai subtilă, ceva de ordinul șahului, după câteva mutări îți demonstrez că n-ai ce căuta aici.
În continuare, în același fel de strategie, crinul își etalează culorile, ele fiind mai profunde din cauza căldurii excesive, a morții imediate. Cei obișnuiți cu acest cântec color de lebădă au o largă viziune și îl denumesc vivid.
Aşa spunea şi Mauron despre artă, aidoma-ţi, dar în altă ocurenţă; spunea (parcă astfel) că are scopul biologic de a proteja, şi-aşa se potriveşte asta cu imaginea mamei ţinându-şi copilul.
RăspundețiȘtergereÎn toate, protecţia o opunem agresivităţii; mi-aş dori un Sancho Panza, să mă înveţe arta protejării.
Protecția, această platoșă care ne apără de hăurile din noi...
RăspundețiȘtergerevivid...vivi si sunetul prin apa dau...o imagine impecabila...mai greu cu viespile, ele fac cea mai dulce miere, tapirii s-au autoeliminat din natura pentru ca lumea sa nu mai perceapa cintecele dureroase ale...lebedelor...morala. pelicanul sau babita
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereDrumul este sortit pieriri fără călăuză. De aceea s-a inventat rătăcirea, de aceea cei mai mulți dintre noi refuză, și călăuza, și rătăcirea... Sancho Panza era în spatele morii, dădea la manivelă; aripile să se-nvârtă în care cavalerul se avântă!
Lotus
RăspundețiȘtergerePrivesc protecția ca un fals, mai devreme sau mai târziu zidul cade, până atunci a fost visul. Este adevărat că merită și asta; zidul, prefacerea.
atmosfera terestra
RăspundețiȘtergereVivid este un cuvânt greu, are legătură cu dramaticul, cu drama cea greacă.
Sunt sigur definiția găsită pe net te-a nemulțumit, cu voia ta sugerez alta:
culori de apus, vasul a sosit în radă încă de la prânz, acum alaiul a ajuns în cetate; cele câteva ore bune de mers cu carul nu a făcut pentru conducător prilejul niciunei odihne. Vine de foarte departe. Vine de la un mare război.
Ajuns acasă comandantului i se pregătește baia. Fereastra este spre răsărit, de aceea lumina în apa de scăldat este puțină. Fără timp de pierdut el intră în cada cea mare, în basin.
Apa cea rece adusă de jos de tot îi aduce sentimentul cel mai drag lui; este acasă. Peste toată căldura zilei și a călătoriei, această baie devine apanajul unei noi deveniri. Regele învingător a ajuns în cetate.
Agamemnon a venit de la Troia.
Mycenae (Micene) este -pentru o clipă, cea mai puternică cetate a lumii. Și Agamemnon bagă capul în apă, aude sunetele ce vestesc prezența cuiva în apropierea lui. Este Klimtenestra ce aruncă asupra lui un năvod prin care degetele lui abia prididesc să-l desfășoare. Gura lui abia respiră prin ochiul ce privește patrulater un corp devenit repede imobil. Apoi, cuțite lungi pătrund aceste ochiuri și sângele, cu o culoare ce ține de imaginația fiecăruia se strecoară prin apă asemeni șerpilor ce în anotimpul secetei traversează întinderile mici de apă.
Pentru fiecare sângele are altă culoare; acesta-i vivid-ul.
Scorchfield, nu te-ai simţit niciodată ca înfipt între vertebrele vreunei mori de vânt? Alea înspre care "cavalerul se avântă"?
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereAșa este, de asta am deschis acest blog!