La naissance de l'Univers (et sa mort) de einstein-rosen-podolsky
Vărul meu de pe Lună (un rus drag mie) mi-a trimis următoarea:
≪At a recent Google Zeitgeist conference, Stephen Hawking boldly pronounced that "philosophy is dead".≫
N-am avut aer să respir citind asta.
Astăzi am avut meci de handbal la Jimbolia, am intrat în vrie, parcă jucam eu. Eu cel din tribună care filmează, care înregistrează aidoma unui om gelos ce urmărește evenimentele la care el nu mai poate participa. Neputința este o artă ce se respiră greu. Epicur a inventat-o sau cel puțin a elaborat-o la rang de artă. Stephen Hawking știe că universul pe care îl știm toți așa cum este nu va muri odată cu el, în schimb bănuie că filosofia respiră greu. Ori tocmai aici este arta.
Hai să facem schimbul de tinereți și să vedem dacă filosofia moare, hai să facem schimbul de averi și să vedem că banul este ochiul dracului. Sunt momente, pe care eu însumi le-am trăit într-un eroism declarat, că dacă eu mor, atunci să moară toți. Mor toți așa este, când mori, și ceilalți de lângă tine au murit, pentru că tu nu-i mai percepi. „Esse est percipi”, Berkeley nu bătea câmpii degeaba.
Astăzi mi-am dat seama de neputința mea și felul în care mi-a dat seama m-a făcut să mă întorc la ideea că „universul moare”. Nu moare nici universul și nici filosofia, moare felul în care noi mai putem, unii pe ultima sută de metri -gâfâită, să se bage în seamă. Știu că-mi vine și mie rândul, altruismul ăsta nu mă face mai bun. Aș vrea să gâfâi o eternitate și ea- eternitatea să fie amanta mea.
De ce scriu rândurile aste? pentru simplu motiv, că dacă inima mai palpită, dacă mai transpiri și dacă te strâng chiloții, atunci nimeni nu moare, în acea clipă, în felul trăit, mai trăiești o mie. Este greu să le numeri, pe aceste clipe, dar vă asigur că sunt o mie în plus. Face bine la inimă datorită adrenalinei.
Să vedeți ce arbitru au avut astăzi fetele:
Atenție, încă mai respir!
handbalul, adrenalina si venus cu fluierul = elixirul-coktail scorchfieldian?
RăspundețiȘtergerenoroc ca universul s-a nascut, ca aaparut specia umana si aceasta a evoluat pina la etapa in care poate aprecia adevarul, dreptatea si...frumosul. desi,as zice ca este vorba mai mult de armonie, este o stare pe care o percepe ochiul atunci cind descopera un ansamblu de elemente ce creaza liniste,relaxare....etc
totusi modelul tau nu este chiar armonios, talia este cvasi egala cu picioarele, iar capul este cam mic in raport cu inaltimea corpului. restul elemtelor nu se analizeaza. sta in pozitie de relaxare,cu piciorul drept usor flectat. mina dreapta probabil ca duce fluierul la gura. deci, a vazut ceva....dar nu este o faza periculoasa...este acceptabila....
E minoră, dar la urma urmei e din alt oraș. :lol:
RăspundețiȘtergereFilmul e foarte bine realizat (am văzut 5 minute din el, din păcate înțeleg cam 85% dintr-o franceză rămasă în amintirile din copilărie). Mi-a adus aminte de dar deodat un punct se mișcă; Stephen Hawking poate respira ușurat, filozofia nu-i în pericol. Iar dacă nu poate respira, atunci o fi vârsta lui di vină. Se zice că bătrânii sunt mult mai pesimiști, mai sumbri în gândire. Că este greu să creezi piese vesele la bătrânețe, să zic așa. Sau să le trăiești.
Universul și filozofia. O reprezentare la scară mărită a noastră în raport cu o altă generație. Pentru că înțeleg că de aia ai meci acolo sau dincolo, probabil o fată? De băiat știam, iar faptul că ai preda sport este sub semnul întrebării, deși ai vorbit de el în câteva rânduri... :)
Neputinţa mea m-a prefăcut într-o mulţime de piese dezarticulate când a ajuns să dispună de oricare resort al fiinţei mele şi simţeam cum mor în ea dar încercam să o înşel cum că trăiesc,performanţă până atunci nemaiîntâlnită, şi chiar ajunsesem să o fac cu artă.
RăspundețiȘtergereŢie ştii ce cred că nu ţi se va atrofia niciodată, Scorchfield? Elanul. Eşti cu foame de orizont.
Mister Scorchfield?
RăspundețiȘtergerePare OK, domnul Scorchfield si enigmaticul Scorchfield. Se pare ca si altii sunt interesati sa te cunoasca in persoana. O reuniune adevarata....sanuuitati de ....absinth
Scorchfield, Lotus încurcase pe'aici Cameliile, neştiind care aş fi eu dintre cele două purtând acelaşi nume, mustrându-mă blând (acum glumeam) că nu pun linkul înspre blogul meu, doar că tu, tu celsingurulcaretrebuiesăştie cinesunt, tu ştii, pentru tine nu'i mister, aşa, ca o taină nesfârşită.
RăspundețiȘtergereatmosfera: Eu nu am cerut o întâlnire, ci doar niște precizări, pentru că au existat unele referințe în articole; iar asta dacă e cu putință. :)
RăspundețiȘtergereCamelia: Faptul că nu puneți linkuri e o mare greșeală. :) Dar da, n-am știut că sunt două Camelii pe blogul ăsta de vară... eu te confundasem deci pe tine cu o alta. Cum am putut, bărbat fiind? :)
atmosfera terestră,
RăspundețiȘtergerePuțin mai târziu, Lotus a observat foarte bine. Avem de-a face cu un organism în creștere, anumite forme o iau înainte alte dimpotrivă își păstrează rezerva de a se adapta mai târziu întregului.
Cu restul sunt de acord. Dă bine?!
Lotus,
RăspundețiȘtergereNu-ți cunosc vârsta, așa cum pe cei mai mulți care comentează aici nu-i cunosc deloc.
Am angoase provocate din cauza inutilității, totuși încerc să fiu activ în societate, sigur că sunt în ceea ce numesc mulți, criza bărbatului de pa'zeci de ani.
Lupt și nu mă las. :)
Nu predau sport, orice minciună pe acest blog i-ar face pe cei ce mă cunosc (bine) să mă interpeleze în real.
Camelia,
RăspundețiȘtergereCred că alții nu mă lasă în pace să fiu neputincios în adevăratul sens al cuvântului.
atmosfera terestră,
RăspundețiȘtergereEu cred că vine și ziua ceea.
Și ziua ceea vine prin simplu motiv că am găsit niște oameni minunați în virtual. Scriu asta nu ca o recompensă pentru cei ce mă citesc, hai să fim serioși, nu sunt nici pe departe ceea ce unii își închipuie: sunt atât de obișnuit.
Ceea ce nici eu n-am știut este că sunt mai multe camelii! :)
RăspundețiȘtergereFetița mea de opt ani practică handbalul de un an, am intrat fără să vreau într-o lume nouă.
RăspundețiȘtergereCa să nu mai pomenesc de schi! :)
Cum nu ştiai că sunt (măcar) două camelii; cea care ţi-a scris cândva, pe numele ei Camelia Săpoiu, parcă aşa, şi cu mine cea care.
RăspundețiȘtergereScorchfield: nu cunosc acea criză, deci sunt mai tânăr. Nu mai am însă nici tinerețea celor 20 de ani, deși așa îi simt. Cred că o să mor copil.
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereAșa este, d-na Camelia Săpoiu, nu este Camelia, deci nu sunt două camelii. :)
Lotus
RăspundețiȘtergereSă nu mori este cel mai bine! :)