Pe potecă

Diversitate în adaptare

Fiind unic, Dumnezeu a știut doar singură culoare: roșu.
Find de nedescris, tot Dumnezeu, a știut o singură formă: nu contează care; forma unei lalele să scriem.
Când a apărut galbenul, a apărut și altă formă și alt Dumnezeu.
Cei doi au reușit îngemănarea, dând naștere diversității.
Ceea ce nu știau, este că un alt Dumnezeu le-a dat lor contur și în conturul acesta mai sunt încă vreo câteva milioane; de Dumnezei.

Cel cu conturul, supremul, s-a speriat o dată de-o rază de lumină, s-a speriat pentru că nu știa de ea, nu făcea parte din inventarul său cuantic. Cu această rază a născut lumea.

Flori în arșița zilei

În loc de verde, roșu.
Galbenul devine alb; alb strălucitor.
Aerul exultă, sub un soare nimicitor.

Diviziunea muncii

La distanțe diferite și nu tot timpul în aceeași formă, dar sub același steag muncitoresc

Despre anarhie, despre furtuni

Letrina beach, Pirgos -Elaia

Înaintea fiecărei teze, fiind elev, îmi închipuiam că a doua zi, în urma vreunei furtuni, vreunei ninsori abundente, nu voi mai putea ajunge la școală. Chiar mai târziu, în timpul sesiunii, mă gândeam că profesorul sigur se va îmbolnăvi sau școala se va prăbuși.

Aceste tensiuni anarhice ce desăvârșesc haosul încercau să-mi restabilească o personalitate rebelă, pe lângă cea ce se dorea a fi educată. Tinerețea, asemeni săgeții, nu dorea neapărat ținta, ci zborul. Zenon, pentru a fi o clipă mai tânăr, dorea săgeata în repaus și lumea în jurul ei mișcându-se, venind.

Acum și atunci când am înregistrat acestă imagine, cea a unei plaje răscolită de vânt și tăvălită de valuri, am privit umbrela, care în urma unei nopți umflate de furtună a rezistat. Roșul din pălăria ei m-a intrigat și mi-a desfășurat un amplu unghi de vedere.

Cine rezistă haosului?
Cei ce se opun?!
O umbrelă este tot timpul mult mai expusă decât un scaun -nici nu vreau să definesc acum principiul parașutei.
Cred că jocul pe care pânza l-a făcut cu vântul a stricat orice zbor, a rupt orice aripă imaginară care ar fi zburat parazolul.
Cred că vulnerabilitatea stă în locurile ascunse, cele expuse au învățat repede să se ferească, fie fereala minimă.

Am privit îndelung plaja cuprinsă de-o dinamică nemaiîntâlnită mie. M-a bucurat celebritatea umbrelei pătate de roșu. Am atins vârsta când îi admir pe cei ce stau în picioare; am trecut de vârsta când i-am admirat pe eroii căzuți la pământ. Suntem la 25 de km de Olympia, de locul unde întrecerea și sportul au avut drept călăuză dorința de a învinge. Doar atât.

Codul verde

Ars de roșu

Un grup de cercetători britanici luând exemplul de la un alt grup de cercetători americani, au ajuns la concluzia că trebuie elaborat un algoritm prin care să poată determina maximul și minimul de informație ce străbate toate canalele media, acest algoritm a primit numele de codul verde.

Toate informațiile puse una peste alta, fiecare având grosimea de un milimetru, am ajunge la Lună.
Pentru a determina maximul (sau minimul) ar trebui să fie aranjate în ordine calendaristică și numărate pe fiecare perioadă dorită. Ori tocmai această aranjare durează cel mai mult.

Un grup de cercetători ruși a reuși să găsească un algoritm de aranjare bazat pe predictibilitatea unor evenimente -cum ar fi Crăciunul sau Paștele în lumea creștină, sau altele de acest fel la celelalte religii, atunci când informațiile cresc brusc. Au fost incluse și accidentele, eclipsele, revoluțiile etc.

În final rularea dura mult mai puțin. Scopul -căci trebuia să existe, era evaluare un maxim (sau minim) informațional în anul care vine. Studiul ar fi dorit să arate oscilația zilnică, mai apoi orară și dacă se poate chiar la secundă a informației umane.

Experimentul a reușit deoarece a prezis cu o mare precizie data și ora din anul următor a maximului.
Cercetătorii n-au rămas uimiți când și-au dat seama că exact atunci va avea loc noua numărătoare.

Astăzi se lucrează la un algoritm care să scoată numărătoarea din fluxul total, astfel încât următoarea numărătoare să fie fără precedenta și tot așa. Redundanța aceasta a primit numele de ars de roșu.

„Trăim într-o lume traumatică, violentă, semianalfabetă...”

Solomon Marcus

Întrebare: Cel mai bun film?
Solomon Marcus: Balonul roșu.

http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-16839387-acad-solomon-marcus-traim-intr-lume-traumatica-violenta-semianalfabeta-aflata-sub-focurile-unor-mesaje-dintre-cele-mai-contradictorii.htm

Etrier

- Mamă, am primit un etrier.
- ...
- Mamă, etrierul le ține strâns pe toate.
  Oamenii pot deveni etriere.
  Ana lui Manole spre exemplu.
- ...
- Dacă am băut?
  Da mamă, beau.
  Mamă, cei ce n-au etrier în casă au să zboare,
     La prima beție,
     La prima alunecare,
     La primul impuls,
     La primul smuls,
  a celui ce-și zice Pământ.

- Mamă! mai ești la telefon?
- ...
- Am văzut un stâlp, un stâlp care era prins în pene.
  Pene de lemn, pene care nu zboară și nici stâlpul n-o mai face.
- Mamă, sună a ocupat!

Toți invitații mi-au adus câte-un etrier.
Toți cumpărați de la același producător.
Același fier și aceeași rugină.
Numai ultimul (invitat), mi-a adus un pantof de femeie.
Un pantof cu număr mic și toc înalt.

Și toate etrierele s-au supărat.
Așa ceva nu era neapărat.
Tocmai azi când a fost furat singurul cel mai mic nufăr din lume.

DunkenKBliths

http://www.dunkenkbliths.com/

Natura unduitoare -feminină fiind, am întâlnit-o prima dată la Pascal, scriind de trestii, ca fiind despre oameni, umanitatea. La Mishima, femeile ușoare erau denumite „trestii”, locuiau în casele cu felinar roșu.

În spatele tuturor geniilor stă sexualitatea, eu nefiind geniu deplâng asta.
Priviți doar și o să-mi dați dreptate.

Mijloc-sus-jos

Existența începe de undeva de la jumătate, cam de pe la înălțimea copacilor, apoi privim cerul și mai apoi, în jos, ne uimește umanitatea. Vegetalul, aerianul și pedestrul, verdele, albastrul și roșul -sângele nostru.

O călătorie scurtă în care imaginile se succed pe verticală. Fără nici un pas înainte, fără nici o întoarcere, privim doar într-un grad de libertate, privim de unde vrem noi, toate suprapuse ar trebui să ne sugereze ceva. Și lucrul acesta chiar se întâmplă.

Nivele - niveluri

Livadă de măslini

Toate liniile marchează nivelele de roșu, exceptând cea mai înaltă.
Mai lipsește linia ce demarchează fața de masă (un alt roșu).
În același timp se pot găsi (întâmplător) și alte nivele ale altor culori.
Așa ne pierdem timpul de a găsi ceea ce nimereala a reușit să ne uimească.
Totul a durat câteva secunde, apoi cineva a dus paharul la gură, vântul a ridicat fața de masă...

Mutantul

Din cauza poluării, a zgomotului urban, a încălzirii globale, a alegerilor locale (aici stresul este marcant), a crizei imobilizărilor imobiliare, a crizei Euro, a piraților de la nord de Madagascar, cât și a pinguinilor ce au ajuns acolo, din cauza secetei ce nu există și a inexistenței motivelor de a scumpi drastic curentul electric, din cauza mea că țip prea tare, că scriu, că trăiesc, a apărut în curtea mea Mutantul. Trei sau chiar patru flori de căpșuni s-au iubit atât de tare încât cuprinse de acea dragoste hotărâtoare, și datorită unor viespi sau albine ce le-au cotrobăit interioarele, au dat naștere acestui minunat fruct. Mutantul a fost găsit în urma unor epurări vegetale, urmele extraterestre sunt evidente, capsula spațială nu este de găsit. Țin minte doar de niște oameni îmbrăcați în negru care m-au pus să scriu povestea de mai sus. Noroc totuși că pozele le-am făcut înainte de a veni dânșii și a de mă curenta optic.

Acea căpșună de pe tort

Un colb ce-a trecut peste gardul sudic, gard de sârmă rară, a ascuns în vântul ce l-a purtat, germenii plantei ce mai târziu a dat fructele. Ascunse în tufiș și datorită tunsului ierbii își scot capul, datorită culorii sunt observate, aceste căpșune, mai apropiate de sălbăticie decât porumbeii ce le privesc de pe gard, sunt atât de aromate. Așadar, prin micimea și neperfecțiunea geometrică se apropie de fragi, de aici odorizantul.


A trebuit să mă aplec și să scotocesc într-un verde acel roșu și mi s-a părut firesc să inund albul unei pietre cu această culoare a sângelui, profil și portret, apoi ca o răzbunare, o reacție verde devine ceas solar, se poate ghici ora, așa cum se pot vedea semințele, pe care mai târziu un vânt le va amesteca-ntr-un praf; un colb, ce mai!