Se sprijini pe ușă. În mână avea o plasă mare pe care o potrivi mai bine pe antebraț. Ușa se deschise și căldura-l izbi, la fel mirosul de cuptor, zgomotul unor voci petrecărețe. Ajunse acasă.
În urma lui strada. Liniștea absorbită de nămeți. Țurțurii ce șopteau printre picături.
Primise un telefon disperat, venise la această adresă lăsându-și oaspeții acolo invitați. Putea face asta pentru că erau colegii lui. Într-o plasă mare pe care unul dintre ei o folosise pentru a aduce capul de porc, undeva mânjită cu sânge la un colț, pusese sculele, ce nimerise și ce i se părea nimerit pentru ceea ce va urma.
Gândi, nu pentru prima oară la acest lucru, capul într-o piftie.
Mai gândi; să urce sau să coboare?
Buff! Se trânti. În întuneric. Alunecă.
Împinse uşor umbra şi pătrunse.
Surprins, în baie avea de lucru, nu în bucătărie cum i se telefonase. Îl surprinsese. Pe el îl surprinsese mizeria și era atât de obișnuit cu asta. În schimb acum, poate din cauza sărbătorilor, îl luă pe nepregătite și își aminti cum intrase. Oare de ce?
Se mișcă repede. Câteva lovituri. De pe hol cineva încercă ușa. Îi deschise pentru a nu trezi bănuieli.
„Instalatorul?!”
„Da!”, răspunse repede.
„Aveți treabă! Nu?! veniți la noi, așa ca la un pahar, ...ați terminat. Să bem apoi!”
Fusese plătit, desprinse capul, lovise bine din prima, robineții se potriveau pe capul de armătură nou, așa măcar se vedea lucrarea. Atât.
Orice muncă necesită precizie, o reparație trebuie privită ca o inovație.
Mirosea urât, sigur că se sparse. Un sifon, sau un intestin, conține mizeriile adunate în zile întregi sau chiar ani.
Îl surprinsese și repede îl strânse mai înainte că să-i țâșnească ceva mai rău, se termină într-o bolboroseală râgâită. Zgomot tremurat.
Cu plasa cără piesa acum, alături de celelalte scule. Lichidul murdar se scurgea prin încheieturi.
În urma lui se făcuse curățenie. Așa și trebuia. Acasă îl așteptau colegii. Locuia singur. Un ban bun de sărbători.
Gândi, nu pentru prima oară la acest lucru, ce să facă cu capul.
Fusese la o intervenţie, ca multe altele. Era instalator, ce dracu'.Se murdărise, dar asta nu mai conta acum. Avea banu'.
Partea a II-a
Primise un telefon
disperat, venise la această adresă lăsându-și oaspeții să-l aștepte.
Putea face asta pentru că erau colegii lui. Într-o plasă mare pe care
unul dintre ei o folosise pentru a aduce capul de porc, undeva mânjită
cu sânge la un colț, pusese sculele, ce nimerise și ce i se părea
nimerit pentru ceea ce va urma.
„Instalatorul?!”
„Da!”, răspunse repede.
„Aveți treabă! Nu?! veniți la noi, așa ca la un pahar, ...ați terminat. Să bem apoi!”
Orice muncă necesită precizie, o reparație trebuie privită ca o inovație.
Surprins, în baie avea de lucru, nu în bucătărie cum i se telefonase. Îl
surprinsese. Pe el îl surprinsese mizeria și era atât de obișnuit cu
asta. În schimb acum, poate din cauza sărbătorilor, îl luă pe
nepregătite și își aminti cum intrase. Oare de ce?
Buff! Se trânti. În întuneric. Alunecă.
Gândi, nu pentru prima oară la acest lucru, capul într-o piftie.
Se mișcă repede. Câteva lovituri. De pe hol cineva încercă ușa. Îi deschise pentru a nu trezi bănuieli.
Îl surprinsese și repede îl strânse mai înainte că să-i țâșnească ceva
mai rău, se termină într-o bolboroseală râgâită. Zgomot tremurat.
Fusese plătit, desprinse capul, lovise bine din prima, robineții se
potriveau pe capul de armătură nou, așa măcar se vedea lucrarea. Atât.
Se murdărise, dar asta nu mai conta acum. Avea banu'.
Gândi, nu pentru prima oară la acest lucru, ce să facă cu capul.
Mirosea urât, sigur că se sparse. Un sifon, sau un intestin, conține mizeriile adunate în zile întregi sau chiar ani.
Cu plasa cără piesa acum, alături de celelalte scule. Lichidul murdar se scurgea prin încheieturi.
Mai gândi; să urce sau să coboare?
În urma lui strada. Liniștea absorbită de nămeți. Țurțurii ce șopteau printre picături.
În urma lui se făcuse curățenie. Așa și trebuia. Acasă îl așteptau colegii. Locuia singur. Un ban bun de sărbători.
Fusese la o intervenţie, ca multe altele. Era instalator, ce dracu'.
Se sprijini pe ușă. În mână avea o plasă mare pe care o
potrivi mai bine pe antebraț. Ușa se deschise și căldura-l izbi, la fel
mirosul de cuptor, zgomotul unor voci petrecărețe. Ajunse acasă.
Partea a III-a
Mai gândi; să urce sau să coboare.
[...]
Partea a III-a
Mai gândi; să urce sau să coboare.
[...]
Interesantă această perspectivă dublă (triplă?) din care poate fi disecat-interpretat personajul tău. Cu gândurile sale, cu gesturile sale, cu liniştea-neliniştea sa cotidiană pe care cititorul şi-o poate imagina foarte uşor. E ca o trecere din clişeu în clişeu (în sensul bun, nu altfel), o trecere care ar putea continua multă vreme, nefiind nevoie de un final clasic.
RăspundețiȘtergereNu ştiu dacă am perceput bine sau nu mesajul din spatele textului tău sau dacă aceasta a fost intenţia ta atunci când l-ai scris.
Off-topic.
Încă nu am reuşit să înţeleg de ce apare un mesaj de avertisment înainte de accesa blogul tău. Am fost şi rămân intrigat.
Am scris într-un comentariu de ideea de a scrie, ( Repetitio Est Mater Studiorum :) ) am scris ceva care oricum combinat să parcurgă alte acţiuni, dar cu aceleaşi „cuvinte” (propoziții, fraze)
RăspundețiȘtergereAstfel cu zece-douăzeci de fraze, putem face acțiuni diferite, un puzzle frazeologic cu o mare putere de combinare.
Etc.
Da, pe blogul meu stau agățate adrese care trimit tot felul de viruși. Am curățat baza, dar devin purtător. În lipsa unui antivirus bun, toți ceilalți (care nu au așa ceva) devin victime, nu sigure.
Încerc doar să comunic :).
Aha, mulţumesc. Interesantă idee, chiar foarte. Spor în continuare!
RăspundețiȘtergereN-am avut probleme în ceea ce priveşte viruşii, cel puţin până acum.
Toate cele bune!
Să deconspir puțin:
RăspundețiȘtergere-prima este o reparație;
-a doua o crimă (chiar dublă - la un moment dat),
avem nevoie de detectivi?
:)
Hmm, de unde ai " furat" zăpada :)
RăspundețiȘtergerede pe acoperișuri, de pe înălțimi...
RăspundețiȘtergere