 |
| Talazuri pe insula Perati |
Circe îi dă drumul lui Ulise, îl sfătuiește pe unde să călătorească spre casă; va întâlni prima dată sirenele, apoi niște recifuri periculoase. Sfaturi a le trece nu există, ci doar dibăcia lui de navigator va fi pusă la încercare. Deci Circe spune:
„Mai chibzuie cu mintea și tu singur,
Dar lămuri-voi ce fel este drumul
Pe-o latură și ce fel pe de alta.
Răsar deoparte seninări înalte,
De care se izbesc talazuri
De-ale Amfitritei cea cu ochi albaștri.
Izbitele le cheamă acestea zeii
Și nici o zburătoare nu le poate trece,
Nici înseși porumbițele sfioase
Ce-aduc la tatăl Joe ambrozia.
Mai sfîrtică din ele cîte una
De-a pururi stînca netedă, dar Joe
Părintele trimite-n locu-i alta,
Ca iar să fie numărul același.”
Homer, Odiseea, Cîntul XII, 80-93, traducere G.Murnu
„În sinea ta : eu ți-oi zice și-o cale și alta ce-aduce.
Căci de acolo vin Pietrele Tîmplei: spre ele talazul
Bate cu vuiet adânc din întinsul cuprins de-Amfitrite,
Iar zeii cei fericiți le numesc Rătăcinde, pe nume.
Pe lîngă una nici paseri nu trec, turturele sfioase,
Care ambrozie-aduc către ceruri, lui Zeus cel mare,
Căci stînca lucie-ndată înfașcă din ele vreuna,
Dar Tatăl Sfînt iarăși alta trimite, la număr să fie.”
Homer, Odiseea, Cîntul XII, 57-65, traducere D. Slușanschi
Pentru a înțelege mai bine Odiseea recomand filmul „Viața lui Pi”, văzut de mine acum câte ore la Atrium Arad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc