Din țurțure în țurțure

Planurile de supraviețuire țin de obstacole, de bariere, de neprevăzut.

Nu știi ce este mai bine, să cazi direct, sau din treaptă-n treaptă; sfârșitul sau agonia -prelungirea.

Acum doi ani și jumătate, la un pahar de vin, lângă o livadă mirositoare de smochini și măslini, Anghelos îmi povestea că ar vrea să se termine cât mai repede, toți prietenii lui doresc același lucru.

Mai repede însemnând criza. Ceea ce nici eu și nici el n-a știut, este că asemenea lucruri țin de supraviețuirea personală.

Asemeni unui țurțure, ce agățându-se intuitiv de lăstarul viței de vie, noi încercăm cu orice preț să ne prelungim speranța, când de fapt căderea este de fiecare dată atât de aproape și nimeni nu vrea să cadă.

Merită să trăim vara în căldura orbitoare și iarna în gerul stins, acest balans, contrast, îmi dă cel mai bun echilibru în dansul pe care-l fac cu viața. Frigul dă valoare căldurii, de aceea costurile sunt pe măsură.
Dacă ne-am da drumul și-am cădea, poate prima dată ar fi dureros, dar după o a doua sau o a treia cădere, felul acesta ne-ar îmbunătăți supraviețuirea. Despre cei ce cad și nu se mai ridică nu știu nimic, nu știu pentru că fatalmente dispar.