Acest travesti, mimetism, pus pe seama sărbătorii iernii, a solstițiului, astăzi de partea creștinismului, conține rămășițe străvechi ale înțelegerii omului cu natura, cu felul ei de-a se schimba. A îmbrăca pieile de animale și a te comporta asemeni ele, deschide un canal subconștient de comunicație cu natura mută, incontrolabilă și deseori crudă.
După un dans ce nu ține de niciun ritm, ci mai degrabă de afișarea unor mișcări necontrolate în fața spectatorilor, capra moare. Omul îmbrăcat în straiele viu colorate se lasă pe pământ. Muzica încearcă și ea să țină isonul, tobele bat cu putere. Capra nu mai mișcă deloc. Din mulțimea se aude o voce puternică; „A murit capra!” și alămurile încep vacarmul, un acordeon se deschide, toba amuțește și-apoi, reîncepe aceeași muzică distonantă, zgomot mult -putere multă, pentru a trezi din nou capra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc