A snake of june - Singapore sling

Una dintre veștile cele mai rele pe care le poți primi, tu ca femeie, și care nu țin de persoana proprie -sunt de fapt în afara persoanei tale, dar țin legătura strâns de ea; este că ești urmărită. Această urmărire ține de imagini, de fotografiile ce te surprind  în ipostazele la care cuvântul intim devine banal. Asemeni musonului ce cuprinde orașul, ploaia face să dispară orice detaliu urban, străzile sunt mute, oamenii fantomatici. Odată ajunsă acasă, în intimitatea și siguranța creată de beton, de camera ascunsă, de locul ascuns, privești fotografiile primite poștal, în care personajul principal ești chiar tu. Tu în felul tău singur de-a-ți explora intimul cel mai adânc. Nimic nu ascunde că ai o căsnicie fericită, sau o slujbă bună, comodă,  un serviciu care ține legătura cu lumea adevărată printr-un fir de telefon. În toată această stare, singurătatea, ea la tine acasă, îți eliberează adrenalina de care ai nevoie. Soțul prea ocupat sau prea stângaci ca să observe asta. Dar a observat altcineva.

În film ploaia țintuiește pământul asemeni celui ce o fotografiază, iar fotografiile surprind în mod plăcut și plăcută frumoasa doamnă ce se masturbează în ritmul cald al ploii de iunie. Totul ține de exteriorizare, pe care o interiorizezi la tine acasă, în locul unde crezi că nimeni nu te poate vedea sau să-ți surprindă juisarea.

Felul în care există această urmărire mută, mi-a adus aminte de Blade Runner, de acele străzi inundate de lume, traversate de-o ploaie măruntă, în care te strecori cu greu printre trecători, ajungând acasă mai singur de o mie de ori decât când ai plecat. La fel în acest film, dar cu o delicatețe ce ține doar de orientalismul extrem în care chinul devine boală contagioasă, urmăritorul devine urmărit. Pentru că odată aflată în bătaia puștii, știind asta, căprioara sare în direcția ta, o face în modul cel mai grațios cu putință și tu știi asta, închizi ochii și apeși pe trăgaci. Ultima imagine te va urmări mult timp.

Dacă dorim să cităm în continuare filme ce ating această limită a inexprimabilului, amintim că A snake of june este filmat în alb-negru, la fel ca Singapore Sling. Iar legătura dintre cel două filme este asemeni coctailului de fructe ce poate ameți un cal (vorba lui Raymond Chandler). Ar fi bine ca înaintea ploii urbane din A snake of june, să urmărim ploaia rurală din Singapore Sling, sigur că cele povestite de mine țin de filmele așa numite cult, dar scriu asta doar pentru a diferenția mesajul pe care un film ți-l lasă pe telecomandă, o combinație de taste poate. Tom Waits în albumul său „Rain dogs” ne povește și el de Singapore, asta-i măslina din cocktail pentru că Singapore Sling este regizat de-un grec. Totul despre o ploaie de fapt.